Trebuie să recunoaștem meritele femeilor noastre inteligente, frumoase, puternice, energice, ingenioase, care înființează și administrează afaceri, conduc întreprinderi, își iubesc și au grijă de familiile lor, de copiii lor, care știu a face totul. Cuvântul Femeie, în general, ar trebui scris doar cu majusculă, așa cum scriu eu acum despre Aurelia Curicheru.
— Sunteți o fată din Ungheni? Ați studiat la liceul „Vasile Alecsandri”?
— Da, apoi am absolvit Facultatea de Drept la Universitatea de Stat. După aceea, ca mulți alții, am plecat în străinătate. Din păcate, pentru a mă pune pe picioare aici, acasă, a trebuit să plec mai întâi. Cu timpul, părinții mei s-au întors acasă, eu și fratele meu i-am urmat. Noi și acolo eram împreună, mama a fost prima care a plecat, apoi tata, fratele și eu. Am fost în Italia.
— Ce ați realizat acolo?
— Acolo am absolvit o școală de stiliști de doi ani și cursuri de limba italiană – aveam în plan să rămân. Dar dintr-un anumit motiv nu m-am simțit confortabil, simțeam că nu sunt acasă, că ești tratată mai altfel decât ceilalți. Ei se iubesc foarte mult, mie nu-mi era rău, dar nu eram ca ei.
— Ați devenit un stilist certificat cu licență în drept?
— Lucrez ca administrator al unuia dintre saloanele de înfrumusețare din Ungheni și uneori am nevoie de cunoștințele unui jurist. Dar cel mai mult îmi ajută sprijinul familiei mele, fratele meu, a cărui întreprindere se află în apropiere. Ne-am obișnuit să lucrăm de dimineață până seara. Dacă nu lucrezi, nu ai nimic.
— Cred că vă ajută caracterul de luptătoare.
— În Ungheni, munca mea a început cu faptul că mama a spus că trebuie să mă întorc acasă, să lucrez aici cel puțin șase luni, dacă nu-mi place, voi putea pleca oricând. În același timp, mama își dorea cu adevărat și își dorește și acum să aibă copiii în preajmă. Da, așa iese că ea e acul și noi toți mergem după ea. A fost prima care a plecat în Italia și prima care s-a întors de acolo. Caracterul și sprijinul familiei ajută, cred că toate la un loc. Nu-mi place să fiu în subordinea cuiva, așa că am vrut să mă întorc acasă, să mă simt liberă și independentă, iar acest lucru e posibil doar în țara mea.
— Cum a venit ideea să deschideți un salon de înfrumusețare?
— Acest salon ne aparține de multă vreme, dar din moment ce ne aflam în străinătate, nu-l administram. Când ne-am întors acasă, am decis să o facem singuri, să facem ceva neobișnuit. Nu am făcut singură, ci cu familia. Părinții, soțul, fratele, am făcut totul împreună, acest salon, întreprinderea fratelui.
— Oferiți servicii obișnuite?
— Da, dar avem specialiști buni, deși ei sunt destul de greu de găsit în Ungheni, nu există suficienți profesioniști. Sunt fete tinere, dar ele nu au nici răbdare, nici dorința de a munci, cu toate acestea, vor să primească imediat un salariu bun, ceea ce nu este încă posibil în Ungheni. Vedeți, aproape pe fiecare ușă scrie că sunt angajați bucătari, ospătari, manichiuriste sau coafeze. Pentru a merge mai departe, trebuie să muncim noi mai mult decât angajații noștri. Aceasta este situația deocamdată. Din păcate, toată lumea are de gând să plece în străinătate și să câștige bani.
— Credeți că situația se va schimba cândva?
— Cred că principala noastră problemă e aroganța. Lucrează acolo ca îngrijitoare pentru 500 de euro, dar încearcă să găsești o îngrijitoare pentru acești banii în Ungheni, nu o vei găsi, le este rușine, nu vor să aibă grijă de bătrânii de aici. Din cauza fuduliei, refuză să facă o muncă sau alta: nu vreau, nu fac, să nu mă vadă cineva. Fac orice în străinătate, și case curăță, au grijă de bătrâni, sunt de acord să îndeplinească orice muncă. Doresc să obțină multe și aici, dar nu vor să lucreze cu adevărat.
— Haideți să vorbim despre femeile frumoase.
— Haideți. Îmi place că există mai multe asemenea femei, că femeile încep să se iubească mai mult pe ele însele, să aibă grijă de sine. Bărbații se iubesc și ei, se îngrijesc. De 8 martie și înainte de Paște, avem mai mulți clienți bărbați decât femei. Ei de asemenea doresc să fie frumoși.
— Dar ei nu fac atât de mult ca femeile.
— Nici nu au nevoie, și-au tuns părul, și-au făcut barba și asta este suficient (râde). Iar femeile fac mai mult pentru a fi frumoase. Se uită în oglindă și dacă îi place cum arară, dacă se iubește pe ea însăși, atunci și cei din jur o vor iubi. În același timp, o femeie nu trebuie să arate numai bine, dar dispoziția ei e necesar să fie corespunzătoare, sufletul. Atunci frumusețea exterioară creată va începe să strălucească.
— Nu vi se pare că o femeie acordă mai multă atenție frumuseții exterioare decât celei interioare?
— În calitate de stilist, sunt mulțumită de femeile noastre frumoase.
— Ce vă doriți?
— Aș dori să deschid o școală și să instruiesc specialiști pentru Ungheni, astfel încât să nu mai existe probleme cu ei. Aș dori să pregătesc o nouă generație de specialiști care vor să lucreze. Îmi place și vreau să lucrez. Sunt mulțumită de toate, sunt mulțumită de viața mea, doresc ca toate rudele și prietenii să fie sănătoși și fericiți.
