Pentru populaţia ţinutului dintre Prut şi Nistru şi Carpaţi / Marea Neagră, evenimentele lunii August sunt deosebite atât în trecut, cât şi în prezent. Epopeea lor se începe cu 23 august 1939 prin semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov (Uniunea Sovietică – Germania), în special Protocolul secret cu interesul de ocupaţie a Basarabiei de către Uniunea Sovietică comunistă. Ca urmare la 26 iunie 1940, profitând de situaţia nefavorabilă a României, Uniunea Sovietică pune în aplicaţie clauza din Protocolul adiţional secret, prin care se obligă România să-i cedeze Basarabia şi Bucovina de Nord.
Dacă răsfoim filele istoriei, vedem structura etnică a Basarabiei la 1817: Moldoveni/români 76,4%, ucraieneni 8,7%, bulgari şi găguzi 3,4%, ruşi 2%. La finele secolului XIX tabloul era cu mult modificat, ca rezultat al colonizării Basarabiei cu etnii noi. Potrivit recensământului general al populaţiei din Imperiul Rus (28 ianuarie 1897), românii reprezentau 47,6% din populaţia totală a Basarabiei, iar ucraienenii19,6%, ruşii 8%…Iată de unde a apărut versiunea, cum că Basarabia este locuită majoritar de ucraieneni (minciună de tip imperial).
Datele reale ale recensământului general al populaţiei realizat în România la 29 decembrie 1930 erau următoarele: românii reprezentau 56,2% din populaţia totală a Basarabiei (2864402 locuitori), iar ucraienenii – 11%.
Necunoscând numărul real al populaţiei, în anul 1940 expansioniştii sovietici s-au condus în calculele lor de scopul dezmembrării teritoriului Basarabiei.
La două zile de la remiterea ultimatumului, trupele sovietice invadează Basarabia şi nordul Bucovinei şi instaurează aici un regim de teroare. Pământurile româneşti pomenindu-se incluse în diabolicul sistem totalitar stalinist. Concomitent cu transformările radicale de ordin politic, social, economic, autorităţile sovietice de ocupaţie impun şi actul ilegal de dezmembrare a teritoriului Basarabiei.
Croind harta provinciei dintre Prut şi Nistru, Carpaţi şi Marea Neagră după bunul lor plac, guvernanţii de la Moscova trec în componenţa Ucrainei o parte considerabilă din nordul şi sudul Basarabiei, iar pe restul teritoriului proclamă, prin decretul din 2 august 1940, aşa numită Republică Sovietică Moldovenească. Deci, 57% din numărul total al populaţiei din spaţiul românesc (Basarabia şi Bucovina de Nord) urma să fie inclus în componenţa RSS Moldoveneşti, iar 43% – în componenţa RSS Ucraienene.
La RSS Moldovenească s-a mai planificat alăturarea doar a unei părţi din limitele R Autonome SS Moldoveneşti (din stânga Nistrului), care însuma mai puţin de jumătate (44,6%) din numărul total al populaţiei acestei republici (adică Transnistria de astăzi).
Prin decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice din 7 august 1940 au fost deja formate regiunile Cernăuţi şi Akkerman (Cetatea Albă) în componenţa RSS Ucraienene. Ca urmare, judeţul hotin a fost încorporat în regiunea Cernăuţi, iar judeţele Cetatea Albă şi Ismail în regiunea Akkerman (au revenit la denumirea turcească).
La 31 august 1940, după o lună de la proclamarea RSS Moldoveneşti, organele statale ale Kremlinului au elaborat după unele modificări, noi date statistice cu referire la repartizarea populaţiei Basarabiei, Bucovinei de Nord şi RASSMoldoveneşti între RSS Moldovenească şi RSS Ucraineană.
RSS Ucraienene, în cele din urmă, i-au revenit cu 171.870 de locuitori mai puţin din cuprinsul judeţelor Cetatea Albă, Ismail şi Hotin. Pe de altă parte, numărul populaţiei trecute în componenţa RASS Moldoveneşti (din stânga Nistrului) a fost redus cu 14782 de oameni, iar de la 1992 redus în totalmente.
Trasarea frontierei între RSS Moldovenească şi RSS Ucraineană a durat până la 3 noiembrie 1940, când Prezidiumul Sovietului suprem al Uniunii Sovietice a aprobat în final linia de demarcaţie.
În urma delimitării RSS Moldoveneşti i-au fost restituite din componenţa regiunii Akkerman – raionul Volontirovca (Volontiri) şi părţi din raioanele Olăneşti şi Vulcăneşti, iar din regiunea Cernăuţi – raioanele Edineţ, Briceni, Lipcani şi o parte din raionul Ocniţa.
În afară de comiterea raptului teritorial, sovieticii au trasat în mod arbitrar şi hotarul între RSS Moldovenească şi RSS Ucraineană, fără a ţine cont de configuraţia etnică, nemaivorbind din punct de vedere administrativ, economic, cultural ş.a. De exemplu, locuitorii satului Moldovca / Vădeni constatau într-o scrisoare către organele de resort cu următoarele argumente: „satul Moldovca este situat la hotarul cu RSS Moldovenească şi are 2369 de locuitori (după recensământul din 1930), dintre care 2295 sunt moldoveni, 15 ruşi, 7 ucraieneni…”. „… ne vine foarte greu să însuşim limba ucraineană, atât noi, cât şi copiii noştri la şcoală”. La al doilea demers prin avizul Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice s-a dat curs petiţiei locuitorilor din Moldovca de a reveni în componenţa RSS Moldoveneşti. În realitate nu s-a înfăptuit, ba din contra denumirea satului a fost modificată în Krutoiarovka, în loc de nume frumoase de familii româneşti (Bunescu, Burduf, Cărăuş, Pascaru, Roman, Rotaru etc.).
Prin dictat, Kremlinul nu numai că a zmuls Basarabia din trupul României, dar încorporând-o în imensul imperiu sovietic, i-a dezmembrat teritoriul, limitându-se la hotarele de astăzi ale Republicii Moldova (însă fără raioanele din stânga Nistrului şi cei 8,3 km pătraţi de la Palanca).
Parlamentul European a condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov încheiat între Uniunea Sovietică şi Germania nazistă, semnat la 23 august 1939. În Rezoluţia Parlamentului European se prevede, că Uniunea Sovietică comunistă a ocupat şi anexat părţi ale României, în 28 iunie 1940, teritorii care nu au fost niciodată returnate… (20 septembrie 2019).
Nu punem întrebarea astăzi: Cât de independentă este R. Moldova (parte din Basarabia) la cea de-a 30-a aniversare (27 august 1991), ce va întreprinde noua guvernare, pentru a recăpăta adevărata Independenţă. Şi nu în ultimul rând, data de 31 august – Ziua Limbii Române, care se va marca pe ambele maluri ale Prutului. După scutul eminescian „Noi suntem români şi punctum”, August e bogat în evenimente pentru români: tragice, dar şi cu speranţe în viitor.
