Zilele trecute Agenția IPN a publicat o știre de pe un comunicat al Asociației Judecătorilor din Republica Moldova (AJRM). Ni s-a părut important să semnalăm societății apariția acestui mesaj din cauza îngrijorării mari pe care cred că o provoacă existența unei astfel de poziții asupra situației din Republica Moldova, în general, și din justiția moldovenească, în particular. Am contat și pe niște reacții în spațiul public la această poziție, dar iată că ele, timp de aproape o săptămână, nu s-au întâmplat și aceasta sporește și mai mult îngrijorările.
Conform poziției AJRM, aprecierea soluțiilor pe care le oferă instanțele de judecată trebuie să fie ponderată, „astfel, încât să nu fie afectată independența, imparțialitatea și autoritatea instanțelor judecătorești”. Este o cerință firească pentru „discursul public” și trebuie aplicată pentru aprecierea tuturor problemelor din țară, nu doar a celor din justiție, acesta fiind primul indiciu că persoanele care se dau cu părerea își doresc sincer schimbarea lucrurilor în bine.
Mai departe însă AJRM își expune sau mai degrabă își impune poziția în mod categoric, în contradicție flagrantă cu îndemnul spre echilibru pe care îl așteaptă de la alții și în contradicție cu percepția generală asupra lucrurilor din societatea moldovenească.
S-ar putea că deranjul care vine de la acest mesaj să se explice prin unele deficiențe de înțelegere sau de exprimare a autorilor comunicatului. De exemplu, s-ar putea că aceștia s-au adresat cu îndemnul spre ponderare în exclusivitate „înalților demnitari”, doar că această referire se regăsește în text o singură dată, în treacăt. S-ar putea că autorii au utilizat noțiunea de „discurs public” într-un sens îngust și i l-au atribuit din nou, în exclusivitate, „înalților demnitari”, „care generalizează incorect încălcări ale legii de către instanțele de judecată, exprimate în termeni ce presupun desconsiderarea judecătorilor”.
Doar că ceea ce urmează constituie o mostră crasă de exprimare „neponderată” și de generalizare, care exclude orice lacune ale sistemului judecătoresc în general și ale unor judecători, în particular: „Asociația Judecătorilor reiterează că soluțiile organelor judiciare, indiferent că acestea sunt de condamnare, achitare, sunt rezultatul exclusiv al aplicării legii, iar orice speculații contrare, vizând alte rațiuni care le-ar fundamenta, sunt complet neavenite și trebuie respinse cu fermitate”. Mai mult, AJRM contestă dreptul oricui, al „înalților demnitari”, dar și al societății în ansamblu, chiar de a discuta public soluțiile instanțelor de judecată”: „Hotărârile judecătorești reprezintă un pilon al statului de drept, iar tendința repetată de a le discuta și contesta public, în scopul invalidării adevărului juridic pe care îl exprimă, afectează esența statului de drept”.
Și aici revenim la sensul larg al noțiunii „discursul public”. Una dintre definiții ne spune că acesta este orice mesaj „care interesează un grup de oameni și are intenția generală de a convinge, informa…”.
Or, în spațiul public al Republicii Moldova, de foarte mulți ani, de la foarte diferite nivele, de către foarte multe persoane și grupuri de persoane, nu doar și nu atât politicieni și demnitari, sunt formulate mesaje privind starea proastă de lucruri în justiția moldovenească. AJRM nu cunoaște, nu vrea să cunoască sau nu găsește de cuviință să țină cont de această stare de spirit din societate? Crede oare AJRM că toată această lume este venită/căzută de pe Lună?
Crede cu adevărat AJRM că avem în Republica Moldova un stat de drept veritabil pe care îl asigură „hotărârile judecătorești”, în calitate de „pilon”? Nu au auzit conducerea sau membrii ei de „statul capturat”, pe care nu am avut cum să îl avem fără „hotărârile judecătorești”? Crede oare AJRM că doar politicienii și demnitarii sunt vinovați de inducerea acestei stări de spirit în societate?
Mai degrabă că și Asociația Judecătorilor este conștientă de starea reală de lucruri din justiția Republicii Moldova pentru că și membrii ei trăiesc în Republica Moldova, nu în altă parte. De ce atunci această poziție categorică, rigidă, care denaturează situația existentă? Și de ce trezește atâta îngrijorare? Poate pentru că denotă hotărârea breslei judecătorilor de a opune rezistență consolidată proceselor cărora actuala guvernare le spune „reformarea justiției”. De presupus că este poziția a cel puțin celor care fac parte din Asociația respectivă și nu au găsit de cuviință să se disocieze public.
