Azi vom face cunoştinţă cu un tânăr. Despre bunătatea, atenţia şi profesionalismul lui vorbesc cumpărătorii. Îi spune Andrei Golovco şi e vânzător-consultant electrocasnice la una din întreprinderile comerciale din Ungheni.
— Judecând după nume, rădăcinile dvs. sunt din Agronomovca.
— Tatăl meu e din Agronomovca, dar satul meu de baştină e Pârliţa, acolo mi-am petrecut copilăria. Sunt mezinul familiei, am un frate şi o soră.
— De ce aţi ales să fiţi vânzător?
— Am absolvit Universitatea Agrară, facultatea cadastru şi drept. După specialitate n-am lucrat, nu erau locuri vacante. Mi s-a propus un loc de muncă aici – tocmai se deschidea magazinul, şi iată că din 2007 sunt vânzător-consultant. Până atunci un an m-am căutat pe mine însumi, dar am găsit-o pe Aniuta mea.
— Unde aţi făcut cunoştinţă?
— În Pârliţa. E şi ea din acest sat. Mai înainte o văzusem, dar nu o cunoşteam, dar atunci, se vede, venise vremea noastră.
— În 8 ani de lucru aţi devenit as în domeniu?
— As ori nu, dar mă străduiesc în permanenţă să mă ridic la un nivel nou. Internetul îmi oferă o posibilitate minunată de a urmări noutăţile.
— Solicitările de electrocasnice cresc sau scad?
— Cererea nu scade, fiindcă tehnica în permanenţă se defectează, apare ceva nou, perfecţionat. Mulţi doresc să procure ceva mai modern. De aceea cerere există întotdeauna.
— Vă simţiţi incomod când, în curând după vânzare, tehnica se defectează şi vin cumpărători cu pretenţii?
— Simt un disconfort spiritual, cu atât mai mult cu cât, în opinia unor cumpărători, de vină e anume vânzătorul, el le-a strecurat marfă necalitativă. Dar, dacă stai să te gândeşti, la fabrică marfa e asamblată tot de oameni şi nimeni, luând obiectul în mână, nu poate spune cum va funcţiona pe urmă. Desigur, când vin oamenii şi se plâng, ne străduim să soluţionăm problema în cel mai scurt timp. Legislaţia prevede că centrul de deservire urmează să lichideze problema privind electrocasnicele în decurs de două săptămâni sau să înlocuiască marfa.
— Ce e mai important la acest loc de muncă: cunoştinţele, răbdarea, priceperea de a vorbi cu oamenii?
— Trebuie să ai şi deprinderi de comunicare cu oamenii, să afli ce doresc să cumpere, răbdare ca să le explici, să le propui anume ceea de ce au nevoie. Pentru noi e foarte important să lucrăm nu numai pentru vânzări, ci şi pentru viitor, ca persoana, când doreşte iar să procure electrocasnice să vină la noi.
— Se spune că sunteţi răbdător şi bun.
— Cred că noi toţi trebuie să fim mai răbdători şi mai buni, fără aceste calităţi e greu să trăieşti, e greu la serviciu şi în familie.
— De câţi ani sunteţi căsătorit?
— De opt ani. Patru ani am lucrat ca să avem un acoperiş deasupra capului şi ca primul nostru copil să vină în casa sa. Am reuşit să procurăm un apartament cu o odaie. Dar şi acum îmi pare rău că soţia, fiind însărcinată, a trebuit să care cutii, când ne mutam din locuinţa închiriată.
— De ce e nevoie în viaţa de familie?
— De răbdare, de priceperea de a ceda, iar atunci când apare o problemă s-o soluţionezi împreună. Dacă vrei să ai o familie fericită, uneori trebuie să taci. Eu şi Aniuta avem caractere diametral opuse, dar cred că în acest caz e uşor să găseşti calea de mijloc. Eu uneori îmi pot arăta caracterul, dar mai des mă străduiesc să mă stăpânesc.
— E uşor să fii tânăr?
— E greu. Nu-ţi vezi viitorul şi acest lucru te îngrijorează. E greu să-ţi găseşti de lucru. Şi cu locuinţa nu-i uşor, aici nu câştigi atâta. Am fost şi eu peste hotare, ne-au ajutat părinţii.
— Ce înseamnă fericirea?
— Familia ta care trăieşte în belşug, toţi sunt sănătoşi, veseli şi se iubesc reciproc.
