Arina Glodeanu, este prima protagonistă a rubricii noastre. Ea este studentă în anul I la Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București (SNSPA), specialitatea Comunicare și Relații Publice. Originară din orașul Ungheni, Republica Moldova, tânăra ne-a povestit că ideea de a studia într-o țară străină o urmărea încă din primul an de liceu. Ce a determinat-o să aleagă România, ce provocări a întâmpinat și cum a fost pentru ea perioada de adaptare? Aflăm în continuare.
— Ce te-a motivat să alegi România pentru studii și nu Republica Moldova?
— Sunt o persoană foarte pasionată de călătorii. Am vizitat o bună parte din orașele Moldovei, urmărind cu atenție diferențele lingvistice și comportamentale din fiecare zonă. De aceea, când a venit vorba despre unde voi merge mai departe la studii, am știut cu siguranță că vreau ceva nou. Îmi place să ies din zona mea de confort, iar ideea de a învăța într-o ambianță diferită față de ceea ce știam până atunci suna ca o provocare pentru mine.
— Cum a fost pentru tine procesul de admitere la universitate?
— A fost destul de stresant, deoarece nimeni nu te învață și nimeni nu stă lângă tine să îți explice cuvânt cu cuvânt ce trebuie să faci. Este necesar să-ți aduni singur dosarul cu acte, să urmărești non-stop pagina facultății și să ții cont neapărat de deadline (Notă: termen limită ). Dar am privit acest pas ca pe un lucru extrem de necesar în noua mea viață de adult. Asemenea lucruri te disciplinează foarte mult.
— Ce deosebiri ai observat între sistemul educațional universitar din Republica Moldova și cel din România?
— Nu pot spune că am observat diferențe, deoarece în Republica Moldova am studiat la liceu, iar universitatea o fac aici, deci nu aș putea compara. Însă mi-ar fi extrem de interesant, să fac un schimb de experiență la o facultate din țara mea.
— Cum te-ai adaptat la viața de student în străinătate?
— La început nu mi-a fost ușor deloc. Eram singură la 500 km de casă, într-un oraș mare, nou și total diferit de-al meu. M-am și pierdut de multe ori prin București, iar de fiecare dată când merg la cumpărături, înmulțesc involuntar prețul la 4 (n.r.:1 RON = 4 MDL). În pofida faptului că vorbim aceeași limbă, oamenii sunt foarte diferiți și ei.
— Care este cea mai mare provocare pe care ai întâmpinat-o în timpul studiilor aici?
— Frica oamenilor de a gândi diferit și de a-și exprima uneori liber opiniile. Am fost obișnuită mereu cu conceptul de a vorbi deschis despre gândurile și ideile mele, care, de obicei, pot fi mai inedite, ciudate și creative. Însă deseori observ în rândul colegilor mei această frică de a fi altfel.
— Cum te descurci din punct de vedere financiar? România ți se pare accesibilă pentru un student?
— În ciuda faptului că stau la București, pot spune că pentru un mod de viață mai modest, ce include cheltuielile de cazare și alimentație, îmi ajung 1000 de RONI pe lună, iar bursa pe care o primesc mă ajută mult. În plus, există multitudine de posibilități de a lucra part-time (Notă: jumătate de normă), pentru a mai face ceva bănuți de cheltuială. În principiu, România mi se pare o țară accesibilă pentru studenție.
— Ce îți place cel mai mult la orașul în care studiezi?
— Oportunitățile pe care le oferă: voluntariat, muncă, forumuri, conferințe, divertisment. Un rol semnificativ în adaptarea mea aici l-a avut și Organizația Studenților Basarabeni, din care fac parte. Împreună cu alți studenți moldoveni, organizăm diferite activități tematice despre țara noastră, care îmi amintesc de unde vin și mă fac să mă simt mereu acasă.
— Plănuiești să rămâi în România după finalizarea studiilor sau ai vrea să te întorci acasă?
— Inițial mă gândeam că vreau să rămân aici, însă pe parcurs mi-am dat seama că totuși sunt legată cu o funie invizibilă de țara mea. Mi-ar plăcea să revin pentru a contribui la dezvoltarea și prosperitatea comunității de acasă, și trebuie să recunosc că acest gând mă motivează foarte mult. Alții fug din Moldova, însă eu visez să mă întorc.
— Ce sfaturi ai oferi altor tineri moldoveni care doresc să studieze în România?
— Să nu le fie niciodată teamă să pună întrebări cu referire la admitere, acte necesare, orașul în care vor să studieze, universitate, facultate și cel mai bine ar fi să facă asta din timp. Organizațiile studențești de basarabeni sunt deschise să ofere ajutor și suport în situațiile dificile. Inițial nu vă faceți așteptări mult prea mari, prima perioadă de adaptare oricum va fi mai complicată, oferiți-vă timp pentru acomodare, cunoaștere și incertitudini. Ieșiți din zona de confort și profitați din plin de anii studenției!
