Despre lucrătorii sociali din raionul Ungheni – fiecare dintre aceștia oferă asistență și sprijin mai multor persoane neajutorate – rareori am auzit cuvinte neplăcute, de obicei se vorbea cu recunoștință. În ultimul timp s-au acumulat mai multe întrebări, observaţii și doleanţe ale unghenenilor, care sunt utilizatori ai acestui serviciu, din care motiv am decis să vorbim la această temă.
70 de asistenți sociali la 540 de beneficiari
Potrivit Direcţiei Asistenţă Socială și Protecție a Familiei, 540 de persoane beneficiază de serviciile a 70 de asistenți sociali. Svetlana Nemțanu, șefa serviciului asistență la domiciliu la direcţia în cauză, a menționat că numărul beneficiarilor de servicii, în septembrie, după toate precizările, a scăzut cu aproape 80 de persoane. Îi comunic interlocutoarei un şir de pretenții la adresa lucrătorilor sociali, precum că aceştia nu întotdeauna vin la persoanele pe care le îngrijesc, uneori le înșală, inclusiv pe superiorii lor, spunând că lipseau de acasă, se plâng că au obosit de atâta muncă, nu răspund la telefon în zilele libere, unii specialişti sunt în vârstă, nu cumpără ceea ce li se cere, dar propun ce vor ei etc.
Svetlana Nemțanu precizează că se întâlnesc săptămânal cu lucrătorii sociali din oraș și discută toate problemele care apar, schimbările ce s-au produs, dacă vreunul dintre beneficiari a plecat, s-a îmbolnăvit sau poate copiii i-au luat la ei în timpul iernii. Este interesant, dar lucrătorii sociali la astfel de întâlniri nu se plâng de beneficiari, că sunt capricioși, exagerat de exigenți, pretențioși? Interlocutoarea este de acord că, desigur, se plâng, dar este ușor de înțeles, caracterul persoanei nu se îmbunătățește odată cu vârsta, dar lucrătorilor sociali li se spune în permanenţă că trebuie să fie mai toleranți, să poată găsi limbaj comun, dar dacă se întâmplă totuşi ca relațiile să se înrăutățească, serviciul schimbă lucrătorul.
Noțiune extinsă de obligații
Am scris în repetate rânduri pe paginile ziarului că lucrătorii sociali cumpără produse, medicamente pe rețetă pentru beneficiari, fac programare la medic și îi însoțesc, la fel şi la piață, mai ales acum, când se pregătesc pentru iarnă, le ajută să utilizeze serviciile ambulanţei sociale care îi duce la un centru special unde pot să se spele, să se tundă, să-şi spele hainele, le perfectează documentele necesare pentru a primi ajutor în perioada rece a anului, le ajută la achiziționarea combustibilului. În timpul conversației din nou ne-am referit la adusul apei de la fântână, este bine că unii oameni din sate au rețele de apă, alții – fântâni în curte. De cel puțin 2-3 ori pe săptămână, un lucrător social îl vizitează pe fiecare beneficiar, iar timp de o zi îi deservește pe trei. Potrivit specialistului, în sate, desigur, trebuie să ajute mai mult, fiindcă acolo întotdeauna este de lucru. Dereticarea la fel ține de îndatoririle lor, dar numai în camera în care locuiește beneficiarul și în bucătărie. De asemenea, ajută la gătit, dacă persoana este țintuită la pat și nu poate face singură.
Vârsta lucrătorilor sociali afectează îndeplinirea sarcinilor? Se pare că unii dintre ei s-ar plânge că îi dor picioarele și așa mai departe. Svetlana Nemțanu a menționat că din numărul total de angajați doar trei sunt pensionari, dar ei, spune ea, se străduie mai mult decât cei tineri. În același timp, li se reamintește în permanență angajaților că nu trebuie să vorbească despre problemele lor cu beneficiarii, lasă-i să se plângă, altfel iată ce se întâmplă. Se spune că au concedii ca ale parlamentarilor? Nu, doar 36 de zile calendaristice, iar în această perioadă utilizatorii sunt deserviți de un alt lucrător social, poate că anume din acest motiv apar unele reclamații, deoarece uneori obișnuința înseamnă mult. Salariul? Având în vedere vechimea în muncă, nu este mai mare de 3000 de lei.
Ce zice provincia?
De ce se plâng beneficiarii din comuna Măcărești, unde sunt doar trei lucrători sociali care, potrivit asistentului social, Lilia Mărcuță, deservesc 26 de persoane. Ei nu se plâng pe nimeni și de nimic. Iar lucrătorii sociali, dacă se plâng, se referă doar la problemele care pot apărea la persoanele îngrijite, în majoritatea cazurilor, din lipsă de finanțe. Atunci lucrătorul social apelează la primar, care nu a refuzat niciodată sprijinul. Oamenii din sat trăiesc ceva mai simplu și chiar dacă lucrătorul social a scăpat ceva din vedere, poate veni un vecin să întrebe, să ajute dacă e necesar. În același timp, lucrătorul e om și el și poate a făcut, dar nu chiar așa cum a dorit beneficiarul, de ce ar trebui să se supere? Cu atât mai mult cu cât toți se străduiesc să lucreze în așa fel, ca beneficiarii să fie recunoscători.
