Mai multe iazuri din raionul Ungheni sunt gestionate de firmele controlate de familia fostului șef al ÎS Silva-Centru, Gheorghe Filimon, demis în 2011, în urma unor nereguli depistate de Curtea de Conturi. Afacerea funcționează de mai mulți ani, deși societățile nu au drept de folosință asupra iazurilor. Autoritățile locale spun că pierd anual venituri de sute de mii de lei, pe care încearcă să le recupereze în instanță. Fără succes, însă.
Cu șase ani în urmă, primarul comunei Pârlița, Ion Bejan, spune că și-a început mandatul cu o citare la o ședință de judecată. Motivul: să reprezinte autoritatea locală într-un proces mai vechi intentat împotriva societății pe acțiuni Piscicultorul. Compania gestionează de ani buni un iaz din satul Hristoforovca, fără a avea încheiat un contract de arendă, aceasta fiind doar proprietara digului.
„Conform legislației, ei (reprezentanții Piscicultorul SA– n.r) nu au încheiat contract de arendă și nu au achitat impozitul funciar. Ei motivează că, ba nu a fost apă, ba că au careva privilegii. Deși nu înțeleg care a fost aportul Piscicultorul SA, care nu a pus o piatră la dig, nu a sădit vreun pom. Au stricat iazul, au dat drumul la apă”, spune acum primarul Bejan.
Potrivit edilului, dacă societatea ar fi achitat primăriei arenda cuvenită, timp de șase ani, în bugetul autorității locale ar fi intrat peste 200.000 de lei. „Cu acești bani am putea schimba toate geamurile de la clădirea fostului gimnaziu din Hristoforovca”, explică Bejan, în locul căruia autoritățile intenționează să deschidă un centru social.
Primăriile își caută dreptatea în instanțe
Edilul din Pârlița se arată nedumirit de modul în care au fost privatizate construcțiile de pe malurile iazului: în timp ce apa este proprietatea statului, terenul bazinului acvatic revine primăriei. „Este un non-sens”, conchide Ion Bejan.
O situație similară este întâlnită și în alte localități din raionul Ungheni: Cetireni, Agronomovca, Negurenii Vechi, Todirești, Petrești, Bumbăta, dar și în Nisporeni. În toate aceste cazuri, autoritățile locale își revendică în instanță dreptul asupra iazurilor, pentru a le putea da ulterior în arendă. Până acum, nu au avut însă succes.
De exemplu, cu toate că, în 2010, instanța a dat câștig de cauză Primăriei Pârlița, iar iazul din localitate a fost trecut în proprietatea autorității locale, în 2015 acest drept a fost radiat din înscrisurile cadastrale în urma unei decizii a Curții de Apel Bălți pronunțată în 2011, la solicitarea Piscicultorul SA. Ion Bejan afirmă că deocamdată nu există o decizie finală în acest proces.
Cum a ajuns Piscicultorul proprietar de diguri
În 1966, prin dispoziția Guvernului, digurile construite pentru crearea iazurilor din raion au fost transmise în folosință, fără termen, întreprinderii de stat piscicole Ungheni. În urma programului de privatizare din 1995-1996, întreprinderea de stat s-a reorganizat în Piscicultorul SA.
Potrivit declarației de constituire a societății, Piscicultorul SA se obliga să utilizeze iazurile după ce își înregistrează dreptul de folosință asupra terenului, fie printr-un contract de arendă, fie printr-un document de vânzare-cumpărare. Ceea ce nu s-a întâmplat nici până în prezent. Pe de altă parte, Legea privind fondul piscicol, pescuitul și piscicultura prevede că „dreptul de folosință a terenurilor din fondul apelor aparţine exclusiv deţinătorilor de construcţii hidrotehnice […]”.
În urma unui control al Direcției Teritoriale Inspectare Financiară Ungheni s-a stabilit că, în perioada 2000-2011, Piscicultorul SA a gestionat 8 iazuri cu suprafața de peste 500 hectare. Valoarea totală a arendei neachitate a fost estimată la 1.200.000 lei. Vasile Pascaru, șeful direcției a subliniat: „Piscicultorul SA nu este proprietarul terenurilor iazurilor, ci are doar prioritate la încheierea unor contracte de arendă cu primăriile”.
Interesele familiei Filimon
De-a lungul anilor, Piscicultorul SA a fost condusă fie de Gheorghe Filimon, fie de soția acestuia, Valentina, sau de fratele lui, Alexei. În ultimii ani, societatea a fost administrată de fiul lui Gheorghe Filimon, Mihai, care, din 2014, deține și 21% din acțiuni.
Mai mult, adresa juridică a Piscicultorul SA este într-un apartament de pe strada Oranjeriei din orașul Ungheni, care-i aparține lui Gheorghe Filimon. În același bloc, familia mai deține încă două apartamente.
De asemenea, un teren îngrădit cu depozite, cu suprafața de 18 ari, de lângă blocul de pe strada Oranjeriei, a fost cumpărat în 2004 de Gheorghe Filimon de la Piscicultorul SA. În 2012, Gheorghe Filimon i-a donat terenul fiului său, Mihai. Acesta este evaluat de Cadastru la peste 228.000 lei.
În 2013, noul administrator al Piscicultorul SA, Mihai Filimon a dat în arendă construcțiile hidrotehnice ale iazului din satul Zăzulenii Noi companiei Mihgheo SRL. Ulterior, una din cele trei construcții a fost vândută arendașului.
Mihgheo SRL este o companie fondată în 2008 de Gheorghe și Mihai Filimon. Compania are aceeași adresă juridică ca Piscicultorul SA.
La aceeași adresă mai este înregistrată o firmă fondată de Gheorghe Filimon împreună cu un alt fiu al său, Ion – Leucaspius SRL. Și această societate este specializată în „activități de piscicultură”. Mihai Filimon spune că Leucaspius SRL este inactivă, iar fratele său lucrează acum la Casa Teritorială de Asigurări Sociale.
În trecut, Piscicultorul SA a vândut și alte diguri unor companii care folosesc iazurile fără să plătească arenda. În satul Grăseni, comuna Todirești, digul a fost vândut încă din 2005 companiei Faunus-Vladnic SRL, a lui Vitalie Bulgac. Un alt iaz de pe teritoriul satului Todirești a ajuns la Todisem-VL SRL, fondată de Ivan Bulgac.
16 ani prin instanțe, până la CtEDO
Piscicultorul SA apare în mai multe decizii ale instanțelor de judecată care au ajuns pe masa Curții Europene a Drepturilor Omului (CtEDO). Obiectul acestor litigii este reprezentat de două iazuri din satul Petrești.
În 2000, autoritatea locală a decis să dea în arendă, în urma unei licitații, cele două bazine acvatice: unul – omului de afaceri Ion Ciobanu, altul – actualului primar al comunei, Serghei Gorea. La scurt timp, însă, Piscicultorul SA acționează în judecată Primăria și Consiliul comunal Petrești, cerând anularea licitației.
16 ani. Atât a durat șirul proceselor. În octombrie 2016, Ion Ciobanu a obținut câștig de cauză la CtEDO, care a stabilit că acestuia i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil. Cazul său a fost reexaminat apoi la Curtea Supremă de Justiție, care a anulat hotărârile precedente ale instanțelor și a menținut prima decizie, din anul 2000, prin care s-a respins cererea depusă de Piscicultorul SA cu privire la contestarea licitației.
În schimb, Serghei Gorea zică că s-a conformat, hotărârii Curți de Apel Bălți, pronunțată în 2010, potrivit căreia digurile iazului pe care le-a arendat aparțin Piscicultorul SA. Ajuns primar de Petrești, Gorea afirmă că bugetul comunei nu a avut de câștigat nici de pe urma arendașului Ion Ciobanu. „Până la momentul de astăzi nu a plătit pentru arendă”, declară Gorea.
De cealaltă parte, Mihai Filimon se declară nemulțumit de hotărârea Curții Supreme de Justiție și spune că o va contesta la CtEDO.
Trecutul penal al lui Filimon
În 2001, Gheorghe Filimon devine șef al întreprinderii de stat în silvicultură Silva-Centru. A rămas la conducerea instituției până în 2011, când a fost demis în urma unor nereguli depistate de Curtea de Conturi, dar și pe fondul unei anchete penale.
Astfel, în urma controlului Curții de Conturi din 2010, ÎS Moldsilva decide să-l demită din funcția de director pe Gheorghe Filimon, pentru proasta gestionare a întreprinderii silvice.
Totodată, o anchetă penală a stabilit că, în perioada 2005 – 2010, Gheorghe Filimon a folosit ilegal peste 137.000 de lei din profitul întreprinderii pentru achitarea taxelor de studii universitare pentru 13 studenţi, printre care se numără și fiul lui, Mihai, dar și alte rude ale sale.
Mai exact, Mihai Filimon și-a făcut studiile pe banii Silva-Centru la Academia de Studii Economice din Moldova. Acesta susține acum că a beneficiat de bursă, fiind angajat la întreprinderea în silvicultură în perioada anilor 2007-2008, ca șofer al șefului întreprinderii, adică al tatălui său. În acea perioadă, Mihai Filimon era, însă, licean, cu un program de muncă de 20 de ore pe săptămână.
Deși Curtea de Apel Bălţi l-a condamnat pe Gheorghe Filimon la 6 ani închisoare, Curtea Supremă de Justiție l-a achitat în 2015. Fostul șef de la Silva-Centru a refuzat să discute cu noi, direcționându-ne la fiul său Mihai, actualul administrator al Piscicultorul SA. Acesta a catalogat dosarul tatălui său drept unul ieșit din comun: „În Occident, pentru ceea ce a făcut tatăl meu se dau medalii, la noi ani de pușcărie”.
Moară pentru o întreprindere în silvicultură
Aceasta nu este singura neregulă depistată de procurori la Silva-Centru pentru perioada în care întreprinderea a fost condusă de Gheorghe Filimon. Instituția a cumpărat, nejustificat, o moară din satul Teșcureni, localitate situată la aproape 30 de kilometri distanță de Ungheni.
Potrivit actualului șef al Silva-Centru, Ștefan Deleanu, tranzacția a avut loc în perioada în care primar de Teșcureni era fratele lui Gheorghe Filimon, Alexei. Aceasta le-a dat actualei conduceri doar bătăi de cap: „Moara este o ruină și aduce pierderi instituției. Vrem să o vindem”.
Acest material este publicat în cadrul proiectului „Jurnalism de Calitate pentru Democrație” implementat de RISE Moldova în baza unui grant acordat de către Uniunea Europeană. Suma grantului oferit de Uniunea Europeană va acoperi 90% din costurile totale ale proiectului. Co-finanțarea proiectului „Jurnalism de Calitate pentru Democrație” pentru anul 2017 este asigurată de Fondul Naţional pentru Democraţie (NED). Opiniile și constatările exprimate aparțin autorului și nu reflectă neapărat opinia Uniunii Europene.
