Locuitorii din Morenii Noi, desigur, sunt recunoscători pentru posibilitatea de a avea apă în case. Ce-i drept, spune Elena, această plăcere i-a costat foarte scump. Potrivit ei, pentru construcţia apeductului s-au colectat câte 2000 de lei, în total, 100000 de lei. Numind această sumă, femeia s-a speriat, atât de mare i s-a părut. Chipurile, socotiţi şi voi, 50 de gospodării câte 2000 de lei. Cheltuielile, crede ea, nu sunt prea mari – un furtun, un apometru de vreo 300 de lei, un robinet, fie de 500 de lei, şi lucrări de o anumită sumă, dar nicidecum nu de 2000. Oamenii care au dat bani ar fi solicitat un document, un bon de încasare, o chitanţă – ceva ce se cuvine să se dea în asemenea cazuri. Dar li s-ar fi răspuns că deocamdată nu ştiu cum să înregistreze în contabilitate. „A fost în noiembrie anul trecut, acum e ianuarie. Probabil, ar fi putut afla de la cineva cum se trec banii în documente în asemenea cazuri”, a menţionat Elena.
Primara comunei Morenii Noi, Valentina Lincovschi, spune că primăria nu are dreptul nici să păstreze aceşti bani, nici să-i cheltuiască, de aceea ar fi trebuit să creeze o întreprindere municipală, dar durează mult timp, de aceea au decis să apeleze la serviciile asociaţiei obşteşti (AO) create pentru a organiza lucrările la construirea gazoductului, însă pentru aceasta trebuie să introducă modificările respective în statului ei. AO are cont bancar pe care se vor păstra banii colectaţi.
Potrivit primarei, apeductul încă nu este dat în exploatare şi Fondul Ecologic nu a transferat suma promisă. Toate lucrările au fost realizate din contul mijloacelor Consiliului Raional Ungheni, care a alocat 300000 lei, şi 100000 lei din contul soldului primăriei. Iar banii colectaţi de la locuitori, pe care nu toţi i-au dat, le permit să facă acele lucrări care nu sunt prevăzute de proiect, pentru elaborarea cărora oamenii, de altfel, nu au adunat bani. De exemplu, acum e nevoie să cureţe, să extindă şi să îngrădească gura de captaj unde se adună apa, iar proiectul nu prevede aşa ceva. În plus, s-au conectat la vechiul turn de alimentare cu apă, ceea ce de asemenea nu a fost prevăzut de proiect, trebuiau să constuiască unul nou, care ar fi costa încă 300000 lei. În plus, orice proiect cere participarea comunităţii – aceasta e contribuţia oamenilor care în acest caz constituie 15%.
Primara ne asigură că niciun ban nu va fi folosit la altceva afară de apeduct, oamenii vor primi chitanţe, vor fi prezentate rapoarte, există toate documentele.
Primăria planifică să continue lucrările de extindere a apeductului, pentru care la fel e nevoie de un proiect ce necesită bani. Totodată, dacă se va întâmpla vreo defecţiune, ce să facă, să alerge prin sat şi să strângă câte un leu? Afară de aceasta, oamenii de o lună folosesc apa, dar încă nu au plătit pentru ea. Ce-i drept, consiliul local nu poate decide cât va costa un metru cub de apă, deşi sunt calcule speciale, dar consumatori aici sunt foarte puţini şi de aceea au apărut dificultăţi. Imaginaţi-vă, zice ea, că s-au cheltuit circa 1 milion de lei cu un apeduct de care deocamdată se folosesc doar 50 de gospodării. Cu alte cuvinte, când nu era apă, existau probleme, apă este, probleme sunt şi mai multe, oricât te-ai strădui, nu le poţi intra oamenilor în voie.
