Practică mai toate genurile artelor plastice, însă preferă cel mai mult tapiseria decorativă, care dacă ar fi explicată într-un cuvânt ar fi covor. Pentru asta a transformat un perete al apartamentului în care locuiește într-un război de țesut, adică un suport special instalat pe el și cu mâinile țese covoare, care au cele mai variate culori, pentru că după cum ne mărturisește nu se plictisește în culori.
Ea îmi spune că metoda aceasta e cu mult mai dificilă decât cea tradițională. „Acolo te ajută ustensilele, în acest caz nu ai nimic decât mâinile tale”, adaugă Antonina. Îi place să lucreze cu fire naturale și vopsite cu coloranți, care sunt, de preferat, tot naturali.
Timpul de execuție a unei lucrări variază. Tânăra artistă ne-a comunicat că până la două luni îi ia ca să o realizeze. Despre cea mai mare lucrare a ei dânsa spune că a fost acea realizată la examenul de absolvire a colegiului și avea dimensiunea de 1,5×2,4 metri.
Temele care predomină operele Antoninei sunt de cele mai multe ori moderne. Îi place mixajul de tehnici în tapiserie să le combine frumos fără a displace privitorului.
Antonina e absolventă a Școlii de Arte Plastice Ungheni, a Colegiului de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală” și a Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Republica Moldova. Acum e profesoară la școala de arte plastice unde a studiat prima dată, membru stagiar al Uniunii Artiștilor Plastici din Moldova și mamă a unui băiețel, care are înclinație spre arhitectură. Cei care au sprijinit-o au fost părinții ei, dar și profesorii, în special Raisa și Ilie Cojocaru. Talentul pentru artă l-a moștenit de la ambii părinți, care au profesat arhitectura.
Tapiseria decorativă reprezintă o ţesătură manuală din diverse materiale – lână, in, mătase, uneori cu combinarea decorativă a firelor de aur şi argint, ţesută la război vertical (haute lisse) sau orizontal (basse lisse).
