Anisia Gulica, profesoara de limbă și literatură română la Liceul Teoretic „Alexei Mateevici” din comuna Pârlița este o doamnă care ține mult la cuvântul scris și rostit, la comunicare în general. Deseori are misiunea de a fi prezentatoare la diferite sărbători cultural-artistice, seminare, lecții și sărbători de familie.
Maria Zazuleac: Sunteți persoana care mânuiți bine cuvântul, îi cunoașteți rostul și esența lui. Ce înseamnă pentru dumneavoastră cuvântul și comunicarea?
Anisia Gulica: Vreau să încep cu aceea că, cuvântul deschide și închide răni, cuvântul te înalță și tot el, cuvântul, te doboară uneori. De fiecare dată când vin în fața unui public mă strădui să ajung prin cuvânt la inima fiecărui om, iar cuvântul rostit să fie corect și să se aștearnă frumos pe sufletul fiecăruia. Țin cont de preferințele oamenilor în cazul unei ceremonii sau comunicări publice în concordanță cu tematica abordată. În aceiași măsură încerc să transmit frumusețea cuvântului discipolilor mei.
Maria Zazuleac: Recent ați avut o prezentare în fața specialiștilor din domeniul culturii, ce le-ați relatat în aspect de comunicare?
Anisia Gulica: Când vorbim de cuvântul artistic el este o alifie, un mir pentru sufletul oricărui om, mai ales atunci când vorbim despre arta teatrală. Dar ce este teatrul, e viața noastră de zi cu zi. De felul cum știe actorul să aducă în scenă cuvântul artistic pentru un public vizat sau mai puțin vizat, tot el știe că prin felul său de a se exprima persuasiv, mesajul lui ajunge la inima fiecăruia din noi. Comunicarea artistică, mai cu seamă este acea care astăzi poate să alunge gânduri mai negre, care ne domină, stări de spirit mai stresante. De aceea este bine să citim cât mai mult, să mergem la un film sau spectacol ce ne-ar îmbogăți din punct de vedere lingvistic și spiritual.
Maria Zazuleac: Unii din noi, muritorii de rând, chiar dacă știm ce avem de spus, uneori avem niște temeri, blocaje de vorbire în public, cum le-am putea depăși pentru a fi mai siguri în ochii lumii?
Anisia Gulica: Mie îmi place să zic și accentuez de fiecare dată, că până la urmă omul care are arta de a comunica, de a vorbi în public, fie că e vorba de teatru, instituție publică, ceremonie sau în stradă, dacă știe a folosi cuvântul potrivit la locul potrivit, la un moment dat devine eroul acelui moment. De exemplu, la o întâlnire, la un seminar, la un training sau, pur și simplu, ești socru mare, sau nun mare și trebuie să iai cuvântul în fața lumii și atunci cum o faci?
Maria Zazuleac: Nu rareori în aceste ipostaze de persoană de onoare, la unele ceremonii sau pe post de om politic, unii se conduc de textele făcute de cineva, pentru a părea mai important, dar, de fapt, se întâmplă viceversa, niște mesaje improprii vorbitorului ce supără auzul celor ce ascultă. Cum ar trebui de fapt să se procedeze?
Anisia Gulica: Indiferent de starea materială pe care o ai, ești bogat sau ești sărac, ai o poziție și un statut în societate, ar trebui s-o faci natural, sigur pe sine și atunci ajungi la inima fiecăruia. Mesajul trebuie să fie simplu, pe înțelesul tuturor, să aibă un conținut concis și să fie relevant pentru cel care îl recepționează. Felul de exprimare a fiecărui vorbitor, trebuie să coincidă cu nivelul de cunoștințe pe care îl deține în raport cu ascultătorul, astfel să se formeze o conexiune între emițător și receptor.
Maria Zazuleac: Cum priviți la faptul, când unii oameni, indiferent de vârstă, se exprimă incorect, astfel formând niște șabloane greșite de comunicare?
Anisia Gulica: Mă întristează acest lucru, dar îmi dau seamă că aceste episoade, cu utilizare de cuvinte distorsionate normelor lingvistice, nu fac bine nici celora ce le rostesc, nici celora care le ascultă. Aceste mostre de exprimare incorectă nu fac decât întâmplător să fie preluate de publicul larg.
Maria Zazuleac: Se știe că dragostea de carte, de cuvânt se cultivă în școală și în familie, cum vedeți acest aspect astăzi, căci dumneavoastră munciți nemijlocit cu elevii, cu tineretul la acest capitol?
Anisia Gulica: Spre regret trebuie să recunoaștem că astăzi se citește mai puțin, mai puțin se pătrunde în esența textelor literar-artistice. Recunoaștem că pe tineri, dacă nu i-am obliga să citească, mai ales opere ce țin de curricula școlară, atunci cartea ar deveni o rutină și e păcat. Tinerii de astăzi sunt mai mult tentați de tehnologiile performante și internet, mai puțin apelează la carte, căci așa le este mai comod. Tehnologiile sunt bune, însă și aici, noi profesorii, bibliotecarii avem rolul de a-i orienta, pentru ca ei să poată distinge lucrurile adevărate de cele false, să se informeze din surse veridice.
Maria Zazuleac: Cum am putea să-i orientăm pe o pistă corectă, pentru ca mai apoi să ne bucurăm de niște persoane cu o cultură înaltă de comunicare?
Anisia Gulica: Dacă fiecare din noi și-ar pune un scop măreț, pe bune măreț, chiar dacă până la urmă nu toți vor ajunge actori, profesori sau persoane care au tangență cu cuvântul, dar cel puțin să poată vorbi în fața unui public, la servici să știe cum să comunice cu colegii, să poată da un interviu, apoi cu siguranță am putea diminua cel puțin din analfabetismul funcțional, care ne dorim sau nu mai persistă în societatea noastră.
