Doamna care în ediția de azi îmi e interlocutoare e o persoană care pune preț pe omenie, care își face conștiincios meseria, dovadă sunt generațiile de elevi, care după ani și ani revin și îi mulțumesc celei care i-a învățat limba lui Voltaire, Balzac, Hugo, iar de când Gimnaziul Costuleni a fost reorganizat Angela Damian, pentru că despre ea e vorba, s-a recalificat, predă la treapta primară și acești învățăcei i se închină pentru tot efortul depus în educarea lor.
— Pe scurt despre Angela Damian. De unde vine, ce a absolvit?
— Sunt originară din satul Pârlița, raionul Ungheni. Am absolvit școala nr.2 (actualmente gimnaziul „Ion Vatamanu”), studiile superioare le-am făcut la UPSB „A. Russo” din Bălți, facultatea de limbi străine, specialitatea învățător de limba și literatura franceză. Am predat această materie din 1988 până în 2013. Din acel an sunt învățătoare la treapta primară. M-am recalificat, fiindcă s-au închis clasele de liceu și instituția a fost reorganizată, devenind gimnaziu și eu am rămas fără ore. În prezent ocup funcția de director adjunct (educație) și învățătoare a clasei a III-a.
— De ce Costuleni? De ce aţi optat pentru o localitate rurală şi nu un oraş. În urbe există mai multe oportunităţi de a avansa în carieră, de a vă afirma?
— Costulenenii au o vorbă că cine bea apă de la Costuleni, la Costuleni rămâne (zâmbește).Mi-a plăcut apa de aici. Dacă e să nu glumim, am avut oportunități de a lucra și în oraș, dar a trebuit să fiu alături de familie. În acea perioadă mama era grav bolnavă și era mai ușor să fiu la Costuleni. Apoi, m-am obișnuit aici. Nu am tins să avansez în carieră. Mi-am făcut doar conștiincios meseria.
— Care credeţi că sunt cele mai importante aspecte ale educaţiei şi de ce?
— Educaţia, spre deosebire de instruire, este îndreptată nu numai spre raţiune, dar şi spre sufletul copilului (V. Zenkovski). Când e vorba de educație totul este important pentru că sufletul copilului nu este divizat în important și mai puțin important.
— Ce competenţe credeţi că e necesar să aibă un cadru didactic, ţinând cont de nevoile copiilor din sec. XXI?
— Elevii din secolul XXI sunt cei ai tehnologiilor avansate, un cadru didactic trebuie să țină pasul în rând cu ei, altfel nu se poate. Nu se mai vine azi la ore doar cu manualul și creta.
— Ştiu că dvs. sunteţi una dintre profesorii, care implică elevii în implementarea unor proiecte comunitare. Cum reuşiţi să-i convingeţi că implicarea socială a lor e necesară?
— Fiecare om trebuie să se implice în viața socială a localității sale. Convingerea mea e că încerc să le-o transmit și elevilor mei. Și îmi reușește. Să vedeți cât de mândri sunt când își văd rezultatul muncii lor și când văd că cea ce au realizat e util!
— De ce e bine ca un elev să fie implicat în asemenea activităţi?
— Consider că un om trebuie să știe să facă de toate câte un pic. Elevii trebuie să conștientizeze că nimeni nu este obligat să ne creeze condiții de trai mai bune la noi acasă. Așa că implicarea în diferite acțiuni sociale îl învață pe elevul de azi responsabilitățile cetățeanului de mâine.
— Care este cea mai mare satisfacţie a dvs. în calitate de profesoară, dar de mamă şi soţie?
— Mă bucur atunci când un elev de al meu oferă locul cuiva în mijlocul de transport, când a făcut un act de caritate, când a venit acasă a trecut și pe la școală să–și vadă profesorii, când a avansat în carieră cu forțele proprii. E satisfacția că în formarea acestui om ca personalitate am și eu o mică contribuție. Am absolvenți care au fost deputați, alții și până în prezent lectori universitari, dar și din cei care și-au deschis propria afacere atât aici cât și peste hotare. Câțiva foști elevi locuiesc în Franța, chiar o elevă e profesoară. Mândria mea e că elevii mei sunt omenoși. Cât despre familie mă tem și să zic. Atât soțul, cât și copiii îmi oferă o mare afecțiune, de respect pentru care nu uit să îi mulțumesc bunului Dumnezeu în fiecare zi. E cea mai mare satisfacție și realizare a mea. Am reușit să creez o familie în care bunul-simț stă în capul mesei și asta transmit și copiilor mei.
— Ce le treceți cu vederea elevilor dvs. și ce nu le treceți cu vederea și de ce?
— Orice gafă inocentă se poate trece cu vederea. Nu trec cu vederea minciuna. Orice discipol al meu știe că orice problemă poate fi rezolvată dacă e spusă. Mințind, nu rezolvi nimic. E mai ușor să trăiești, când nu ai ceva pe conștiință. Asta încerc să îi deprind și pe elevii mei.
— E posibil ca și un învățător să învețe anumite lecții de la un elev și care ar fi acestea?
— Omul cât trăiește învață. Fiecare zi alături de elevi e o lecție. Înveți să fii răbdător, generos și nu numai asta. Elevii mei uneori cunosc mai multe decât mine în ceea ce ține de tehnologiile informaționale. Uneori stau alături de ei și învăț, iau notițe.
— Dacă Angela Damian n-ar fi fost profesoară, atunci ce ar fi fost şi de ce?
— Ar fi fost poetă. Îmi place să scriu versuri cu toate că am puțin timp pentru asta. Poate într-o zi timpul va fi aliatul meu. Pentru moment am altă misiune–să învăț copiii.
