Ana este studentă în anul II la Colegiul de Medicină Ungheni, la specialitatea „Medicină”, calificarea Asistent medical. În perioada 15–26 decembrie, aceasta a desfășurat stagiul de practică la Instituţia Medico-Sanitară Publică Centrul de Sănătate Sculeni. Am discutat cu Ana despre drumul ei spre medicină, experiența din practică și planurile de viitor.
— Ce te-a determinat să alegi medicina ca domeniu de studiu? A fost o vocație pe care ai simțit-o din timp sau ai luat în calcul și alte opțiuni în perioada admiterii?
— Să fiu sinceră, nu m-am văzut niciodată activând în acest domeniu. Am studiat timp de jumătate de an la Facultatea de Drept din cadrul Universității de Stat din Moldova, însă nu m-am regăsit în această direcție, motiv pentru care am trecut la frecvență redusă. Alegerea de a merge la Colegiul de Medicină a fost una foarte spontană: mi-am depus actele în jurul orei 18:00, iar a doua zi deja trebuia să merg la cursuri. Nu m-aș fi așteptat nicio clipă că mă voi regăsi cu adevărat în acest domeniu.
— Din câte cunosc, în anii precedenți ai efectuat stagii de practică în instituții medicale din mediul privat. Ce te-a determinat, în acest an, să optezi pentru un stagiu de practică într-o instituție publică?
— Da, de când am început studiile la Colegiul de Medicină, practica am desfășurat-o exclusiv la Medpark. Acolo am întâlnit un mediu foarte plăcut, bine organizat, cu condiții de muncă excelente și o echipă tânără, deschisă și receptivă. La prima vedere, nu aș avea niciun motiv să-mi schimb dorința de a continua stagiul de practică acolo. Totuși, am observat că există anumite limite firești în ceea ce privește implicarea stagiarilor în activitățile practice. Acest lucru este perfect de înțeles, întrucât responsabilitatea finală revine asistentului medical, iar orice intervenție presupune un nivel ridicat de siguranță pentru pacient.
Anul acesta, am decis să efectuez stagiul de practică în Ungheni, însă, din cauza numărului mare de stagiari, acest lucru nu a fost posibil în oraș și am ales să vin la Sculeni. Principalul motiv al acestei decizii a fost dorința de a avea mai multe oportunități de a aprofunda deprinderile practice și de a mă implica mai activ în activitatea medicală.
— Din perspectiva ta de studentă, sunt diferențe dintre o instituție medicală privată și una publică? Unde ai simțit că ai avut mai mult contact cu pacienții și cu actul medical propriu-zis?
— Principala diferență dintre o instituție medicală privată și una publică constă în condițiile oferite atât lucrătorilor medicali, cât și pacienților, precum și în modul de organizare a activității. Mediul privat beneficiază, de regulă, de infrastructură modernă, dotări avansate și un flux mai bine gestionat al pacienților. Totuși, instituțiile publice oferă o expunere mai largă la diverse cazuri clinice și un contact mai direct cu activitatea medicală zilnică. Dacă ar fi să fac o comparație între aceste două experiențe, pot spune că la Sculeni am avut mai mult contact direct atât cu pacienții, cât și cu personalul medical. Echipa este una foarte binevoitoare, asistentele sunt înțelegătoare și ne susțin în acest început frumos al parcursului nostru profesional.
— Cum fost o zi din stagiul tău: la ce oră începea ziua, ai făcut naveta până la Sculeni, ce responsabilități ai avut în cadrul centrului de sănătate?
— Stagiul de practică s-a desfășurat între orele 08:00 și 14:00. Am făcut naveta, iar, în calitate de stagiari, era esențial să fim mereu atenți la activitatea asistentelor medicale, să observăm fiecare detaliu și să învățăm din practică. Implicarea este foarte importantă: trebuie să ne dăm singuri interesul, să punem întrebări și să ne arătăm dorința de a lucra, deoarece nimeni nu te va „trage de mânecă” ca să faci, de exemplu, o injecție. Inițiativa personală, responsabilitatea și dorința de a învăța sunt cele care fac diferența și contribuie cu adevărat la formarea profesională. Responsabilitățile noastre, în general, sunt în mare parte aceleași ca ale unui angajat. Acestea includ administrarea injecțiilor (intravenoase, intradermice și intramusculare), montarea cateterelor, recoltarea analizelor de sânge, precum și alte proceduri medicale de bază, desfășurate sub supravegherea personalului medical calificat.
— Care au fost cele mai dificile aspecte ale acestui stagiu și, în același timp, care sunt lucrurile care te-au marcat pozitiv?
— Cel mai dificil aspect al stagiului de practică, după părerea mea, a fost discrepanța dintre teorie și practică. În teorie, totul pare simplu și clar, însă în realitate lucrurile se dovedesc mult mai complexe. Totuși, nu ar exista progres fără această combinație: teoria oferă baza, iar practica ne învață să aplicăm cunoștințele în situații reale. Cel mai mult ne-au motivat asistentele medicale. Atunci când le vezi profesionalismul, siguranța cu care își desfășoară activitatea și cât de bine stăpânesc fiecare procedură, apare în mod firesc dorința de a progresa și de a deveni din ce în ce mai bun în acest domeniu.
— Ce rol au avut stagiile de practică în formarea ta profesională și cât de importante sunt acestea pentru un viitor medic?
— Stagiile de practică au un rol esențial în formarea noastră ca viitoare cadre medicale. Atunci când înveți doar din teorie, informația poate părea fragmentată și dificil de aplicat, însă odată ajuns în practică, lucrurile capătă sens. Procedurile, noțiunile și responsabilitățile devin mult mai clare, iar învățarea are loc într-un mod firesc. Practica ne ajută să ne formăm deprinderi reale, să învățăm să comunicăm cu pacienții și să înțelegem responsabilitatea pe care o presupune acest domeniu. Este etapa în care teoria prinde viață, iar studentul începe cu adevărat să se formeze ca profesionist în medicină.
— În ce măsură te-a influențat contactul cu pacienții și cum ți-a schimbat această experiență percepția asupra profesiei?
— Pacienții reprezintă pentru mine o poveste aparte. Este extrem de important să ai puterea interioară, răbdarea și calmul necesare pentru a-i liniști, mai ales în situații critice sau dificile. Dincolo de proceduri și cunoștințe medicale, contează foarte mult felul în care comunici cu pacientul și îi oferi siguranță. Atunci când vezi un pacient slăbit, care se confruntă cu o maladie gravă, înțelegi cu adevărat rolul și responsabilitatea pe care le poartă medicii și asistentele medicale. În astfel de momente realizezi că profesia medicală nu înseamnă doar tratament, ci și empatie, sprijin emoțional și o prezență calmă care poate face o diferență reală în viața unui om.
— Studiile la medicină sunt cunoscute ca fiind solicitante. Tinerii de azi reușesc să facă față volumului de informații? Personal îți mai rămâne loc și pentru alte activități?
— Da, volumul de informa-ție este foarte mare, însă nimic nu este imposibil atunci când există dorință și perseverență. Nu întotdeauna vei reuși să fii de nota 10, iar acest lucru este absolut normal. Important este să înveți să accepți că nu mereu vei fi cel mai bun și că fiecare are propriul ritm de dezvoltare. Sunt momente în care alții obțin nota 7, iar eu pot lua 10, și invers — iar acest lucru nu definește valoarea unui viitor profesionist. Contează consecvența, munca depusă și dorința de a progresa constant. Timp există pentru toate, atâta timp cât știi să îl organizezi corect și să îți stabilești prioritățile.
— Consideri că instituțiile medicale din mediul rural pot oferi oportunități de formare și afirmare pentru tinerii specialiști?
— Instituțiile din mediul rural pot oferi reale oportunități de formare pentru tinerii specialiști, în special prin contactul direct și constant cu pacienții și prin diversitatea situațiilor medicale întâlnite. Totuși, posibilitățile de afirmare profesională sunt mai limitate. Cunoaștem cu toții realitățile și condițiile existente în multe spitale, nu doar din mediul rural, ci și din sistemul medical în ansamblu. Cu toate acestea, rămân optimistă și sper ca, pe viitor, sistemul medical să se dezvolte și mai mult, iar cadrele medicale să beneficieze de condiții de muncă mai bune, dotări moderne și un mediu care să le permită să își valorifice pe deplin potențialul. Un sistem medical puternic înseamnă, în primul rând, respect față de oameni, față de pacienți, față de cei care îi îngrijesc.
— Unde te vezi profesând? Intenționezi să activezi într-o instituție medicală din Moldova sau iei în calcul și alte opțiuni? Există o specializare care te atrage în mod deosebit?
— Viața este imprevizibilă, însă, ca orice student, am și eu un vis. Principalul motiv pentru care am ales medicina este pasiunea pentru cosmetologie. Fiindcă mama mea este cosmetolog, mi-aș dori foarte mult să urmez această specialitate, să mă perfecționez în proceduri injectabile și, poate, într-un viitor apropiat, să deschidem împreună un cabinet cu acest specific. Totuși, sunt conștientă că viața poate lua oricând o altă direcție, iar planurile se pot schimba radical. Cine știe, pe parcurs ar putea apărea și dorința de a activa într-un cadru medical, într-o altă specialitate. Sunt deschisă tuturor oportunităților pe care acest drum mi le va oferi.
— Ce mesaj ai transmite tinerilor care iau în considerare să urmeze studiile în medicină?
— Un mesaj pentru tinerii care își doresc să urmeze studiile în medicină? Pot vorbi doar din propria mea experiență. În viață este important să încerci, să nu renunți la tine și să ai curajul de a explora diferite drumuri. Dacă o ușă se închide, alta se va deschide cu siguranță. Nu vă fie frică să încercați acest domeniu. Eu sunt exemplul că uneori medicina te găsește atunci când te aștepți cel mai puțin. Nu mi-aș fi imaginat niciodată că acesta ar putea deveni drumul meu de suflet, însă, pas cu pas, am descoperit cât de frumoasă și profundă este această profesie.
