Interlocutoarea a plecat, iar eu mai stau fascinată. Acum v-o prezint pe această fată neobișnuit de talentată, absolventă a liceului „Vasile Alecsandri” din Ungheni și a Universității de cercetare „Școala Superioară de Economie” din Moscova (Rusia), în anul trei a studiat în Japonia. Ea e Ana Valiulina.
— Ați fost acceptată ca una de a lor?
— Asiaticii îi deosebesc bine pe ai lor, pe când europenii pentru ei sunt toți la fel, ca și ei – pentru noi. Deși uneori eram întrebată dacă nu sunt „half”, adică metis, oricum, eram cetățeancă străină acolo.
— Ați studiat orientalistica?
— Da, dar cu profil economic – Facultatea de Economie Mondială și Politică Mondială și Școala de Studii Orientale.
— Ce s-a investit în copilărie în dvs. de ați devenit o fată atât de deșteaptă?
— Mama și bunica s-au ocupat cu mine, îmi citeau mult. De la 5 ani nu am mai mers la grădiniță – nu am avut relații bune cu educatoarea. Bunica tocmai se pensionase – bunica mea, Galia, a fost economist, de la ea am luat, probabil, dragostea pentru matematică. La 6 ani știam deja tabla înmulțirii. Am învățat la liceul „Mihai Eminescu”, apoi am trecut la ”Vasile Alecsandri” după clasa a IV-a. De ce? Mama a spus că acolo pentru mine va fi mai bine, iar mie îmi plăcea totul, mai ales matematica, româna, chimia, franceza – am studiat în clasa francofonă. Ce nu mi-a plăcut? Istoria.
— Vorbiți româna, franceza, rusa, japoneza?
— Engleza, puțin ucraineana, acum studiez chineza, vreau să merg în calitate de voluntar la Jocurile Olimpice în 2022. Economia? Când eram în clasa a XI-a, mama a venit odată și a spus că au sosit la Chișinău reprezentanți de la Școala superioară de economie… Am trecut cu succes interviul – învățam bine, am participat și am învins la olimpiadele raionale și republicane. Știți, avem mulți copii buni.
— Cum a obținut economia profil oriental?
— Probabil, la început a fost dragostea pentru Est, apoi cea pentru economie. Nu m-a împins mama, din copilărie eram pasionată de Japonia. Bunica avea o bibliotecă bogată și mi-a plăcut foarte mult cartea cu haiku japoneze și ilustrații frumoase. Totul părea neobișnuit, diferit de ceea ce avem aici, o citeam și o reciteam, priveam desene animate japoneze. Apoi, când la lecțiile de istorie am început să studiem miracolul economic japonez, m-a interesat modul în care această țară, fără resurse și condiții climatice, a devenit una dintre cele mai avansate în dezvoltarea economică.
— Cum ați reușit să învățați acolo un an?
— Am obținut o bursă susținând examenul la limba japoneză, pe care o studiasem la universitate. Am început să învăț individual, era dificil să avansez, dar aveam o bază.
— Japonia v-a depășit așteptările?
— În visele mele era mai frumoasă și, într-un fel, am fost puțin dezamăgită. Credeam că mă voi împrieteni cu japonezii, deoarece amabilitatea japonezilor stagiari la Moscova este uimitoare, dar în Japonia nu a fost așa. Mi s-a părut ciudată gestionarea timpului. Odată trebuia să mă întâlnesc cu o fată. Ea a scos un carnet și a spus că în martie nu poate, nici în aprilie, dar la 10 mai – cu siguranță. Iar eu nu știam ce va fi săptămâna viitoare… Poate că e bine așa, dar noi nu suntem obișnuiți să trăim astfel.
— Ce urmează? Chineza, olimpiada?
— Vreau, foarte mult vreau. Deocamdată am aplicat la alt grant al guvernului Japoniei – vreau să fac acolo masterul. Zilele acestea trebuie să dau examenul de competență lingvistică și să susțin un interviu. Apoi, să plec să iau diploma la Moscova și să lucrez – de 4 luni activez într-o companie de televiziune japoneză.
— Peste doi ani, veți rămâne să lucrați în Japonia?
— Aș vrea să lucrez acolo. Dar acum studiez sistemul de plăți fără numerar, care în această țară nu este dezvoltat, sunt îndrăgostiți de numerar, dar guvernul intenționează să promoveze plățile fără numerar. Doresc cu adevărat să aplic acest sistem în Republica Moldova, pentru că cel mai important avantaj al lui este lupta împotriva economiei tenebre. Vreau să se realizeze acest lucru și la noi, poate voi reuși să atrag investiții din partea japoneză. Cred că este destul de real. Vreau să mă familiarizez cu sistemul bancar din Japonia.
— Ce ați recomanda tinerilor?
— Căutați-vă pe sine, încercați. Am crezut că viața mea e limba franceză, dansam, cântam la chitară, am desenat, am învățat biologia, pentru că m-am gândit că voi fi medic veterinar înainte de a găsi ceea cu ce doresc să mă ocup, acum sunt încântată de tehnologia financiară, pot să stau ore întregi și să citesc despre acest domeniu. Dar cel mai important lucru este să-ți stabilești obiective. A visa e bine, a dori e bine, dar dacă nu ai un scop, nu avansezi.
