Azi v-o prezentăm pe Ana Rudico, ungheneanca, care recent a primit titlul de laureată la categoria Licență și a participat la Gala Studenților Originari din Republica Moldova, eveniment care celebrează studenții moldoveni ai universităților din străinătate. Aceasta e de părere că ideea că există o cheie unică și universală a succesului este un pic prea simplificată. Succesul, spune ea, este un concept subiectiv și cu multiple fațete, care poate însemna lucruri diferite pentru oameni diferiți. Succesul pentru ea, include obiective clare, munca grea și persistența în fața provocărilor, menținerea unei atitudini pozitive, căutarea de oportunități de a învăța și de a se dezvolta și înconjurarea de persoane care să te sprijine.
— În CV-ul tău mi-a atras atenția un citat „Îmi asum responsabilitățile, riscurile și recompensele”, poți să le iei pe rând și să ne explici ce ar însemna toate acestea la un loc, pentru că mulți nici măcar recompensele nu și le asumă?
— Asumarea respon-sabilităților, a riscurilor și a recompenselor reprezintă o parte importantă a succesului în multe domenii ale vieții, fie că este vorba de afaceri, de relații personale sau de alte activități. Prin urmare, asumarea responsabilității înseamnă pentru mine a fi responsabil pentru acțiunile și deciziile proprii și a accepta consecințele care rezultă din acestea. Asumarea riscurilor presupune să fii dispus să ieși din zona ta de confort, chiar dacă implică un potențial eșec. Poate duce la noi oportunități și experiențe și poate ajuta la depășirea fricii și a îndoielii. Și, în final, acceptarea recompenselor înseamnă a te bucura de roadele muncii proprii și a culege beneficiile muncii tale asidue și ale perseverenței. Împreună, asumarea responsabilității, riscul și recompensa formează un ciclu de creștere și dezvoltare.
— Cât de mult contează în această lume să ai aptitudinea de a fi integrabilă?
— A fi integrabil sau incluziv devine din ce în ce mai important astăzi. Principalele motive pentru care este atât de important să fii integrabil sunt stimularea creativității și inovării, atunci când oameni din diferite medii și cu diverse perspective se reunesc, ei aduc experiențe și idei unice, care pot duce la soluții mai creative și mai inovatoare. Se îmbunătățește colaborarea și munca în echipă, acest lucru permite oamenilor să lucreze în mod eficient și eficace pentru atingerea unor obiective comune. Se promovează corectitudinea și echitatea – practicile incluzive contribuie la asigurarea accesului tuturor la oportunități și resurse, indiferent de mediul sau identitatea lor. Se îmbunătățește starea de bine – faptul de a face parte dintr-o comunitate poate avea un impact pozitiv asupra sănătății mintale, deoarece oferă un sentiment de apartenență și sprijin.
— De ce ai decis să îmbrățișezi meseria de ingineră?
— În liceu am fost într-o clasă cu profil real. Am ales Universitatea Politehnică din București prin recomandare. La una din competițiile naționale la care participam, Ecaterina Andronescu, reprezentanta Parlamentului României din Comisia pentru Învățământ, Știință, Tineret și Sport, pe atunci, și profesor la Universitatea Politehnică din București, m-a încurajat și mi-a oferit informații suplimentare, utile, pentru a mă convinge că mă identific cu domeniul ingineresc. Pe lângă cele menționate, la baza deciziei au stat și alte motive, precum: specialitatea de inginer este solicitată în sectoarele economiei naționale; versatilitatea profesiei; cariera și creșterea personală; inginerii sunt bine recompensați pentru abilitățile și expertiza lor; învățarea continuă, inginerii trebuie să rămână la curent cu cele mai recente tehnologii, tehnici și tendințe. Ingineria poate fi o carieră plină de satisfacții pentru cei care au o pasiune pentru rezolvarea problemelor, creativitate, precizie și imaginație, dincolo de abilitățile tehnice.
— Ai vorbit într-o postare de pe o rețea socială că mulțumești oamenilor de lângă tine. Care sunt aceștia și dacă ar fi să dai o sugestie ce ar trebui oamenii să ofere ca cel de alături să urce sau să se simtă bine?
— Le voi mulțumim mentorilor mei din Iași, unde am făcut liceul, Viorel Paraschiv, Liviu Barbu și Irina Adriana. Ei mi-au deschis poarta pentru ceea ce urma să se întâmple! Mulțumesc, Universitatea Politehnică din București, asociațiilor din care am făcut și celor din care fac parte precum și celor cu care am colaborat, Ligii Studenților Originari din Republica Moldova, părinților Vera și Lazăr Rudico! Sugestii referitoare la ce ar trebui oamenii să ofere că cel de alături să evolueze sau să se simtă bine, din punctul meu de vedere variază în funcție de statutul celor implicați. Însă, raportând-mă la general, voi menționa principalele perspective de care mi-aș fi dorit să am parte și/sau de care am avut: cuvinte de încurajare și motivație pentru a ajuta persoana să își urmărească obiectivele și visele, sprijin emoțional, financiar, punerea în legătură cu contacte profesionale, împărtășirea cunoștințelor pe care le deții; oferirea timpului pentru a asculta în mod activ gândurile și ideile persoanei și susținerea aspirațiile; respectarea limitelor și preferințele acesteia; oferirea feedback-ului constructiv și îndrumare pentru a o ajuta să își îmbunătățească abilitățile și competențele; provocare, prin încurajarea persoanei să iasă din zona sa de confort și să accepte noi experiențe pentru a o ajuta să se dezvolte.
— Te-ai reîntoarce în Moldova? În ce condiții ai face-o?
— N-am o convingere referitor la reîntoarcere, dar este o opțiune. Decizia de a mă întoarce în Moldova, ar depinde de mai mulți factori, inclusiv preferințele personale, siguranța, considerațiile financiare, conexiuni personale și oportunitățile de carieră. Nu „îmbrățișez” faptul că țara noastră este un principal exportator de materii prime pentru industrii din alte alte țări. Moldova, Ungheni-ul are atâtea oportunități pe care încă nu le-am descoperit, de aceea există loc de o potențială reîntoarcere.
