Inițial a dorit să activeze ca asistentă socială, însă lipsa locurilor de muncă la acea vreme nu i-a permis. De câțiva ani, protagonista noastră activează în cadrul Biroului de Probațiune Ungheni, unde contribuie și îndrumă pe calea dreaptă copiii care au săvârșit infracțiuni. Prin diferite programe îi ajută pe aceștia să își dezvolte personalitatea, să-și recunoască greșelile ca mai apoi să nu le repete.
— Cum ai ajuns să lucrezi la Biroul de Probațiune Ungheni?
— După facultate am fost foarte ambițioasă și doream să activez în domeniul în care mi-am făcut studiile. Chiar după absolvire am încercat să mă angajez ca asistentă socială. La noi în oraș locuri vacante nu erau, mi s-a propus un loc într-un sat din raion. Ar fi fost cam dificil de activat fiindcă serviciul era la o distanță mare, prin urmare era nevoie de cheltuieli suplimentare ca transport sau gazdă. Apoi un prieten m-a anunțat despre o ofertă de angajare la Biroul de Probațiune Ungheni. Am dat curs ofertei și am plecat la interviu. Mă încadram în cerințele postului, acel concurs prevedea studii în educație, drept sau psihologie și asistență socială. Chiar dacă studiile în drept nu erau obligatorii după 3-4 luni de când activam, contactam cu unele aspecte legate de legislație. Unde nu știam m-au ajutat mult colegii. Însă am simțit o necesitate și am crezut că pot să-mi desfășor activitate mult mai bine, dacă aș poseda cunoștințe în drept. Prin urmare am aplicat la studii de master în drept.
— Tu ești consilieră de probațiune. Ce presupune această funcție?
— În cadrul Biroului de Probațiune sunt mai multe secții. Eu activez în cea de Serviciu Minori și Programe Probaționale. Am dosare doar cu minori în gestiune. Pe lângă aceasta, facem mai multe activități cu condamnații minori. De exemplu, avem programul probațional „For CV”. Aici îi învățăm pe copii cum să-și creeze un Curriculum Vitae, care e necesar pentru angajare. Totodată, îi învățăm cum să se manifeste la interviurile de angajare. Lucrăm cu ei și la capitolul dezvoltare personală, îl ajutăm să descopere profesia pe care ar dori să o îmbrățișeze. Încercăm să-i încadrăm în societate. Noi ne mai ocupăm și de referatele prezidențiale – evaluare psihologică a minorilor care au săvârșit infracțiuni grave.
— Care sunt cele mai des ilegalități comise de minori?
— Cele mai multe dosare pe care le-am documentat au avut infracțiuni ca furturi, răpirea mijloacelor auto, huliganism, tâlhărie. Dacă să ne referim la gen, prevalează mai mult băieții. În concluzie cele mai multe ilegalități sunt comise de persoanele ce provin din familii social-vulnerabile, cei ce au un părinte sau ambii peste hotare. Într-un fel acești copii nu sunt supravegheați, nu au susținere părintească, afecțiune, căldură. Referitor la vârstă prevalează adolescenții de 14-16 ani. Sunt și cazuri când copiii involuntar nimeresc în vizorul poliției. De exemplu, au săvârșit acte de huliganism îndemnați de prieteni. Fapt ce demonstrează că compania și cercul de prieteni contează în formarea personalității.
— Ție îți place acest post de lucru, nu te-ai gândit să pleci?
— Se simte acum în societate o nemulțumire legată de salariile mici și prețurile ridicate, acestea cred eu fac ca mai mulți tineri și nu doar să plece în străinătate. Pentru mine acest post este foarte interesant, nu mă plictisesc nici o clipă. Nu e un lucru de birou, mereu suntem în mișcare și interacționăm cu oameni diferiți. Pe parcursul activității au fost cazuri care m-au marcat. Cazuri care mă fac să mă gândesc, Doamne cu ce pot să ajut acești copiii. Prin programele noastre încercăm să schimbăm unele obiceiuri ale acestor tineri nu neapărat corecte, să-i îndrumăm pe calea dreaptă. Personal simt că contribui cu ceva bun, iar asta este mai important ca salariul. Noi mai facem acțiuni de caritate, campanii de informare prin instituții de învățământ, simt că contribuim cumva la o cauză nobilă.
— Ai putea să-mi vorbești despre un caz care te-a marcat?
— În primele luni de activitate am avut un caz cu un copil ce provenea dintr-o familie social-vulnerabilă. O familie cu 3-4 copii ce erau doar în grija mamei. Pe lângă aceasta, mama copiilor mai avea și probleme de sănătate. Acesta era învinuit de furt. A furat produse alimentare. Pe mine m-a făcut să mă gândesc, poate acțiunile copilului veneau într-un fel din nevoile acestuia. La urma urmei nu a furat bani, bijuterii sau altceva de valoare. A regretat acțiunile sale, și-a recunoscut vina. De cele mai multe ori aceste cazuri îți lasă amprente, te face să meditezi și după programul de lucru la faptul cum ai putea să-i ajuți.
— Sunt și cazuri pozitive, când copiii nu mai ajung repetat în vizorul Biroului de Probațiune?
— Da, chiar foarte multe! Chiar azi m-am întâlnit cu un copil cu care am lucrat acum doi ani de zile, era angajat la un local. Mă bucur că și-a găsit rostul și nu a mai avut antecedente contravenționale.
— Cu ce probleme se confruntă o tânără specialistă la noi în Republica Moldova?
— Nu am o explicație de ce tinerii specialiști nu activează după studii în domeniile alese inițial. Mult contează să-ți găsești activitatea potrivită. Că nu sunt locuri de muncă în Moldova, nu putem afirma așa ceva, pentru că mereu auzim știri cu lipse de cadre. Mulții tineri pleacă peste hotare din cauza salariilor și a prețurilor mari. Însă sper că lucrurile se vor schimba spre bine.
