Amenzile pentru fapte de corupție trebuie majorate, studiu

Amenzile pentru fapte de corupție trebuie majorate și raportate atât la veniturile reale și averea făptașului, cât și la mărimea avantajului necuvenit obținut de acesta, dar și la dauna cauzată. În același timp, cei care se fac vinovați de infracțiuni de corupție ar trebui să fie privați de dreptul de a ocupa orice funcție publică. Sunt recomandări ale autorilor unui studiu elaborat cu sprijinul unui proiect implementat de PNUD Moldova, transmite IPN.

Autorii studiului sunt Tilman Hoppe, expert internațional în anticorupție, și Lilian Apostol, expert național. Autorii notează că legislația majorității țărilor din regiune prevede pedepse maxime pentru fapte grave de corupție. Totodată, amenzile sunt percepute ca fiind mult mai eficiente decât pedepsele privative de libertate. Și în Republica Moldova, potrivit unor studii ale Centrului Național Anticorupție, amenzile sunt aplicate în 71% de cazuri de infracțiuni de corupție, instanțele de judecată aplicând pedepse „reale” cu închisoare în nu mai mult de 16% din toate cazurile.

Autorii studiului recomandă renunțarea la practica de reducere în jumătate a sumelor amenzilor care se aplică în cazul unor infracțiuni ușoare sau mai puțin grave, în cazul în care acestea sunt achitate în cel mult 72 ore din momentul în care hotărârea devine executorie. Potrivit lor, reducerea de 50% este excesivă în contextul luptei împotriva corupției.

Experții se referă și la posibilitatea creării unor instanțe anticorupție specializate. În multe țări, acest mecanism permite selectarea celor mai capabili judecători de a examina cazurile de corupție și/sau celor care sunt instruiți continuu în specialitate, iar pentru a accelera procesarea cazurilor de corupție, multe jurisdicții impun termene-limită.

Studiul notează că în Republica Moldova instanțele de drept comun sunt copleșite în special cu dosare de corupție de anvergură: inculpații notorii în dosarele de corupție angajează în medie șase avocați diferiți. Aceștia utilizează orice modalitate posibilă de a tergiversa și obstrucționa procesul de judecată. În aceste condiții, este evident că o instanță de drept comun cu un volum mare de dosare și un orar restrâns pentru judecarea cauzelor este suprasolicitată și predispusă să cede