Amelina Jdanov este originară din satul Costuleni, raionul Ungheni. Deși are doar 14 ani, este o tânără foarte talentată care iubește să picteze și să creeze frumosul din nimic. Amelina studiază pictura la Școala de Arte Plastice „Raisa Cojocaru” din municipiul Ungheni. Iar cu ceva timp în urmă a avut propria expoziție personală de desene „Obiceiuri și tradiții”. Ulterior, toate lucrările au fost dăruite Casei de Cultură din localitate.
Amelina ne-a povestit că a început să frecventeze școala de arte plastice din clasa a 5-a, însă este pasionată de pictură de mică. „Cred că m-am născut ca să pictez. Dintotdeauna mi-au plăcut mult creioanele colorate și desenele altor persoane din domeniu. Chiar dacă eu nu desenam, oricum eram impresionată de lucrările altor pictori. Totuși, în pictură contează foarte mult imaginația și sentimentele. Iar eu când pictez mă simt liberă”, a declarat Amelina.
Lucrările executate în guaș sunt cele care o definesc
Tânăra a mai relatat că îi plac lucrările pe sticlă, însă cele care o definesc sunt picturile, executate în guaș. „Am început să lucrez cu creioane colorate, dar nu mă simt confortabil lucrând în așa mod, pensulele însă îmi sunt tovarăș”, explică Amelina. Iubește să realizeze în special compoziții decorative, deoarece are la dispoziție mai multe opțiuni când lucrează asupra lor. „Gama de culori poate fi mai închisă sau mai deschisă, figurile, fundalurile, toate pot fi diferite. Imaginația mea zboară în așa momente”, mărturisește Amelina.
Guașa se folosește ușor, fiindcă acest tip de pictură se poate retușa. Este preferabil să se folosească o hârtie groasă sau carton, pentru că o hârtie prea subțire riscă să se rupă. Avantajul tehnicii date este că poți picta primul plan al tabloului peste fundal și poți retușa chiar dacă s-a uscat. Henri de Toulouse-Lautrec, JMW Turner sunt unii dintre artiștii faimoși, care au utilizat guașa. (Sursa: prezi.com)
Tânăra are în palmares câteva premii și mențiuni de la diverse concursuri de pictură. Astfel, printre cele mai importante sunt: premiul II la festivalul concurs „Înflorit-au castanii”, premiul II la Concursul de Creație al Tinerii Generații „ARS ADOLESCENTINA”, diplomă de participare la Expoziția de Artă „Mapa Portdesen” de la Arbor. Toate aceste rezultate, nu ar fi existat dacă tânăra pictoriță nu ar fi avut parte de susținerea necondiționată a părinților săi. „Părinții mei întotdeauna m-au susținut, și sunt foarte norocoasă în acest sens. Dacă pictura va fi un drum pe care îl voi continua știu sigur că pe lângă succese voi avea parte și de multe obstacole. Însă, părinții mei oricum vor fi alături de mine și mă vor susține mereu. Vreau ca părinții mei să fie mândri de mine pentru că merită asta”, a recunoscut Amelina. Deși, nu este sigură dacă va urma calea picturii totuși Amelina își dorește ca viitoarea sa profesie să fie legată de artă. „De la pictură am început, și aș vrea în viitor să mă axez pe design, poate voi deveni designer de interior sau vestimentar. Să fiu mai împăcată cu mine însumi”, a declarat Amelina.
„Pictura este arta sufletului, arta de a vedea frumosul și de a reproduce realitatea pe o foaie. Consider că persoanele care se manifestă în artă trăiesc de parcă ar fi într-un alt univers. Deși eu încă nu mi-am descoperit toate aptitudinile artistice, mă simt fericită pentru că pictez. Eu încă învăț și voi continua să fac asta mereu”, a adăugat Amelina la sfârșit, iar nouă nu ne rămâne decât să îi urăm succes în drumul pe care l-a ales.
Despre Costuleni
„În 1654, lângă izvorul cel mare de la marginea pădurii au fost construite primele case, care au constituit temelia satului Mitoc. La început locuiau vreo 30 de familii, printre care Prepeliţă, Plugara, Zdrobau, Ciocan şi altele. Acestea erau familii de ţărani liberi, răzeşi.
Mai la sud, nu departe de izvor, pe lângă şcoală parohială, locuia boierul Vrabie, aşezat cu traiul în această zonă după 1775. În jurul curţii boiereşti trăiau argaţii de la stâne. Argaţii locuiau în casele şi aşezările ce erau situate pe ambele părţi ale drumul ce lega satul Costuleni de satul Măcăreşti. Cei mai apropiaţi oameni ai boierului erau familiile: Berbecaru, Bruja, Chirinciuc, Solomon, Rusu, Slavenschi. Toţi erau veniţi din partea de nord a Basarabiei, fugiţi din Bucovina, stăpânită pe atunci de Imperiul Austro-Ungar. Aşa au trăit locuitorii satului Mitoc până în 1812, când a fost alipită Basarabia la Rusia. În 1864, cînd a avut loc reforma agrară, aşezarea Mitoc s-a contopit cu curtea boierului Vrabie, luând numele de Costuleni, care avea peste o sută de familii” (Sursa: moldovenii.md).
Susținerea voastră ne este vitală!
Dacă te vei abona la „Unghiul”, vei susține direct un produs local, iar asta ne va ajuta să fim mai buni și să evoluăm, pentru că ne dorim să acoperim toate evenimentele din raion.
