Discutam zilele trecute cu o persoană. Nu pot spune că este una publică, doar că, în pofida serviciului, are zeci de întrevederi cu diferiţi oameni. M-am mirat că ceea ce am observat în ultima perioadă, mi-a confirmat-o şi ea. Nu vi se pare că lumea a devenit mai rea, oamenii sunt mai tensionaţi, iar în vocile lor se simte nervozitate, privirile sunt înţepătoare? Să fie oare declanşate de lipsa bunului simţ sau, pur şi simplu, viaţa a devenit mai dură?
Zilele acestea mă întorceam de la muncă cu autobuzul. Nu ştiu de ce, dar fiecare din cei care se urcă în autobuz crede că doar el trebuie să coboare la următoarea staţie şi, deci, are dreptul să stea în picioare, lângă uşă. Din aceştia sunt mai mulţi şi toţi cred că sunt corecţi. O doamnă, pentru care a început a doua tinereţe, anume aşa a şi procedat, cu toate că nu a coborât nici la prima, nici la celelalte staţii. Şi-a făcut semnul crucii, pentru că treceam pe lângă o răstignire, lucru obişnuit pentru creştini. Numai că smerenia şi bunătatea care i-am sesizat-o pentru un moment pe faţă, imediat s-a transformat în răutate, căci cu îndârjire a început să îi împingă pe toţi, pentru că unii îndrăznise să se ridice de pe scaun în faţa ei, doar staţia următoare este a lor.
O fi totuşi nesimţire totală sau pur şi simplu s-au şters hotarele între sentimentele ură-bunătate, nesimţire-amabilitate? Cum de reuşesc unii să fie atât de schimbători, iar bunătatea să o lase doar pentru ocazii speciale, bunăoară, pentru a arăta doar Celui de Sus cât este de blajin şi mărinimos? Un lucru este cert, lumea devine tot mai rea, iar gestul femeii m-a făcut să îmi aduc aminte de cuvintele persoanei despre care am vorbit la început. Afirmaţia respectivă este justificată şi de comportamentul unora de pe cea mai solicitată reţea de socializare – facebook. Doar acesta este cel mai bun loc unde cui nu îi este lene, i se dă posibilitatea să polemizeze. Pentru alţii, însă, este o platformă de răzbunare cu toată lumea, chiar şi cu cei pe care îi consideră amici, pe reţea, şi nu doar pe reţea. O sesizezi din comentariile unora, după care ţi se face silă şi totodată milă. Unde încape atâta răutate într-un om? Doar nu mănâncă toată ziua numai măselari, nu respiră aer impurificat şi apă toxică. Sau este mai uşor să înfrunţi un om pe reţeaua de socializare, decât atunci când stai faţă în faţă?
Tind să cred că totuşi nu suntem atât de răi, perverși, meschini, decât poate că dorim să părem așa. Sper că este o mască sau un ambalaj, iar calitatea lui depinde de ceea ce am sădit în mintea şi sufletul nostru. Tot pe facebook o am printre prieteni pe mama unui fost elev. Am cunoscut-o cu 20 de ani în urmă, doar că nici timpul, nici cursul vieţii nu a schimbat-o. A rămas la fel de sinceră, bună la suflet şi plină de omenie. Este unica dintre cei peste 200 de prieteni care în fiecare dimineaţă postează imagini cu flori, o ceaşcă de cafea, un răsărit de soare, o pisicuţă drăgălaşă şi nu uită să ne ureze, fie chiar şi virtual: „Buna dimineaţa, prieteni, o zi bună să aveţi”, când poate pentru ea şi familia ei uneori dimineaţa nu este chiar atât de bună.
