Astăzi facem o nouă descoperire. Vom cunoaște o femeie interesantă, inteligentă, energică, activă, care ocupă (timp de doi ani) postul de director interimar al Centrului raional de Tineret Ungheni, Alina Butnaru.
— Ce puteți spune despre centru?
— Este un spațiu prietenos, lipsit de prejudecăți, unde nu există discriminare. Noi dorim ca tinerii să vină aici, să se poată exprima, să-și împărtășească părerea. Aceasta este o instituție la care eu am visat de mult timp și tinerii și-au dorit să fie, să ofere servicii tuturor tinerilor din raion, sunt aproximativ 35 de mii, care au între 14 și 35 de ani. Desigur, aceștia au interese diferite, iar serviciile furnizate ar trebui să corespundă vârstei, intereselor lor și să facă față provocărilor. Tinerii de la 14 la 19 ani au unele interese, de obicei, asociate cu absolvirea școlii, ei nu se gândesc la taxe, la bani, ei doresc să învețe mai multe. Cea mai mare parte a programului pentru ei este orientată tocmai către acest lucru. Cei de la 20 de ani și mai mari au alte interese. Tinerii aleg deja unde să-și petreacă timpul, astfel activitățile pe care le oferim trebuie să fie interactive. În această perioadă ei visează să formeze o familie, să plece în străinătate. Când plecăm în sate, aproape că nu vedem tineri peste 20 de ani, sunt mai multe mame cu copii mici, soții lor sunt plecați în străinătate și ele au interese complet diferite. Vrem să deschidem un club pentru mame tinere. Ele vor să comunice, să discute problemele lor, să vorbească despre temerile pe care le au. Dacă îi luăm pe cei cu vârste cuprinse între 30 și 35 de ani, atunci diferențele de solicitări sunt foarte mari. Sunt mai interesați de obținerea veniturilor. De obicei, ei lucrează, de aceea căutăm cum să-i interesăm prin antreprenoriat, să le sugerăm unde și cum să găsească un loc de muncă.
— Ce vă interesa când erați la o vârstă fragedă?
— De obicei, le povestesc tinerilor despre mine că până la 19 ani nu știam cine sunt și ce vreau, aveam obiective pe termen scurt. Atunci nu erau atâtea oportunități, evenimente se organizau doar la școală. Nu știam ce să fac, unde să merg la studii, l-am întrebat pe fratele meu mai mare, iar el mi-a spus că pot alege istoria, în anii 2000 era un mare interes pentru ea, sociologia, psihologia. Am dat cu banul unde să merg, și el mi-a arătat sociologia. Am avut noroc că mi-a plăcut, dar școala, familia, mediul nu m-au pregătit pentru a putea face o alegere, iar să dai cu banul la 19 ani este ridicol. Eu vreau ca tinerii noștri să cunoască, să se orienteze și să nu se bazeze pe o monedă sau pe părinții lor.
— Ați reproșat cuiva că ați studiat sociologia?
— Nu știam cu adevărat unde merg, doar mai târziu mi-am dat seama că am nimerit unde trebuia. Această facultate m-a descoperit, aici am învățat să vorbesc, mi-am dat seama ce vreau și cu ce categorie de oameni vreau să lucrez, cu care nu. M-am străduit foarte mult să studiez, am folosit toate oportunitățile, chiar m-am ocupat de dirijarea corală, am studiat în două schimburi, terminam orele la 21.00, pe lângă asta, am și lucrat.
— De unde aceste calități?
— Nu puteam fi altfel, m-a crescut mama. Despre femeile ca ea se spune că ele sunt bărbat la casă. Când este o femeie în familie, ea trebuie să facă totul singură și să fie mai luptătoare.
— Cum ați devenit când v-ați maturizat?
— Adevărata muncă a venit după 30 de ani. Doriți să vă povestesc ce am făcut după 24 de ani? Atunci mă gândeam deja la o familie, chiar am plecat în străinătate pentru a câștiga bani de nuntă și am lucrat cu soțul meu cu contract.
— Soțul, de unde este?
— El e de-al nostru, moldovean. A studiat în România, iar acest lucru i-a influențat caracterul, comportamentul. Îmi este ușor cu el. Foarte. El este sufletul meu pereche, deși nu am înțeles imediat acest lucru. Vorbim mult acasă, mă consult cu el. Este inginer pe automatizare, a absolvit Academia Rachetară din Brașov, este singurul specialist din Moldova. Acum lucrează la conducta de gaz. Îi spun tot timpul că trebuie să aleagă munca care îi place și ar justifica investițiile care s-au făcut în instruirea sa.
— Munca dvs.?
— Eram sociolog și credeam că voi lucra într-o companie de sondaje. Pe atunci, îmi doream stabilitate. La 24 de ani am născut primul copil, el are deja 10 ani, dar nu am putut sta acasă. Mi se pare că dacă stau 10 zile acasă în halat și cu moț, degradez, trebuie să comunic, să mă dezvolt, să stau acasă – nu e de mine. M-am dus să lucrez la Centrul de Resurse pentru Tineri. Am muncit acolo timp de 6 ani, am studiat mult, m-am dezvoltat, am călătorit, au fost o mulțime de oportunități. Când s-a născut al doilea copil, nu am putut sta acasă nici măcar 8 luni – mulțumesc mamei, ea m-a ajutat, îmi ajută și soțul.
— Și acest centru?
— A fost deschis prin decizia Consiliului Raional în 2017. Mi s-a propus să-l conduc în 2018. Poate sunt un manager prost, pentru că nu le pot da indicații angajaților mei – sunt doar doi. Din experiența trecută, am înțeles cum să nu fiu un astfel de șef, am învățat să lucrez în echipă și îi consider pe angajații mei colegi. Sunt mulți tineri și vrem să ajungem să-i implicăm pe toți, încercăm să organizăm evenimente zilnic.
