Continuăm seria de materiale dedicate educației sexuale, un subiect esențial pentru sănătatea și bunăstarea tinerilor noștri, dar încă perceput ca tabu în societatea noastră. În contextul în care nevoia de informație corectă, accesibilă și livrată într-un mediu sigur devine tot mai stringentă, am stat de vorbă cu reprezentanții Centrului Raional de Tineret Ungheni. Ei ne-au împărtășit experiențele lor în organizarea unor sesiuni de educație sexuală pentru tineri, provocările întâmpinate, dar și reacțiile tinerilor care participă deschis la aceste discuții. În acest interviu aflăm de ce educația sexuală rămâne un subiect dificil în 2025, ce întrebări au tinerii și cum văd specialiștii introducerea acestei materii în școli.
— De ce credeți că, în 2025, tema educației sexuale rămâne, în continuare, un subiect tabu în societatea noastră?
— Centrul Raional de Tineret Ungheni realizează educație sexuală pentru tineri și pe înțelesul tinerilor. Alții ne numesc îndrăzneți, dar noi știm că tinerii au nevoie de multă informație corectă și de la oameni capacitați să o facă, într-un mediu sigur și prietenos pentru aceștia.
Avem date, avem opinii ale tinerilor care solicită discutarea acestor subiecte „rușinoase”.
Conform sondajului raional cu privire la necesitățile și interesele tinerilor, realizat de Centrul Raional de Tineret Ungheni și Consiliul Raional al Tinerilor Ungheni aproape 70% din tinerii din raion doresc un program de informare/educare pentru tineri privind sănătatea reproductivă, inclusiv prevenirea infecțiilor cu transmitere sexuală, sarcinilor neplanificate. Un semnal clar că tinerii sunt interesați, dar într-un format accesibil și pe înțelesul lor.
Să fie clar: vorbim cu tinerii despre comportamente sănătoase, relații sănătoase între parteneri, importanța consimțământului în relații, emoțiile tinerilor.
Educația sexuală rămâne un subiect tabu pentru că ne lipsesc încă spațiile deschise de dialog – atât între tineri și adulți, cât și între generații. Am observat în cadrul activităților cu tinerii că, în multe comunități, subiectul este fie evitat, fie tratat cu rușine.
Uneori, chiar și tinerii se autocenzurează, de teamă să nu fie judecați. De semenii lor și/sau de adulți. Cred că avem nevoie de mai multă normalizare a acestor discuții. Cu empatie, răbdare și zero judecată. Tot mai des auzim și citim de cazurile fetelor tinere, din gimnaziu care sunt gravide. A cui e vina?
— Cum au reacționat tinerii din raion în cadrul întâlnirilor organizate de voi? Ce întrebări sau preocupări au exprimat cel mai des?
— Tinerii au reacționat cu surprinzătoare deschidere, mai ales când le-am oferit spațiu sigur și încredere. Ne-au întrebat despre lucruri foarte concrete: ce înseamnă consimțământul, cum se folosesc metodele contraceptive, ce fac dacă se simt forțați într-o relație. Despre șantajul într-o relație și cum ne afectează „dacă mă iubești, trebuie să facem sex”.
Mulți au spus că nu au cu cine discuta acasă despre aceste subiecte. Fetele nu vorbesc cu mamele. Am înțeles cât de mare este nevoia și cât de puțin sprijin real primesc.
— Ce părere aveți despre introducerea educației sexuale în școli – ar trebui să fie o disciplină obligatorie sau opțională?
— Credem sincer că ar trebui să fie o disciplină obligatorie, dar bine structurată, adaptată vârstei și predată de oameni pregătiți. Opțional înseamnă „ignorabil”, iar realitatea este că tinerii se confruntă zilnic cu întrebări despre sexualitate, relații și corp. Dacă nu oferim noi un răspuns profesionist și uman, îl vor căuta în surse greșite. (Retoric: cine din Ungheni prestează servicii prietenoase tinerilor pe acest subiect?)
— Care sunt cele mai frecvente mituri sau informații greșite pe care le-ați întâlnit în discuțiile cu tinerii?
— „Fetele nu pot rămâne însărcinate la prima experiență”, „metodele contraceptive sunt dăunătoare”, „dacă taci înseamnă că e consimțământ” – sunt doar câteva dintre miturile pe care le-am întâlnit. Mai e și ideea că „educația sexuală îi strică pe copii, tineri”. Adevărul este invers: lipsa educației îi lasă vulnerabili.
— Ați întâmpinat rezistență din partea părinților sau a altor adulți atunci când ați organizat activități pe această temă? Cum ați gestionat aceste situații?
— Da, am întâlnit și reticență, mai ales în comunitățile rurale. „Ați venit să îi învățați despre sex?”.
Sincer, am rămas șocați de această întrebare-declarație-învinuire a unui pedagog. Dar n-am aplecat capul. Am comunicat, am explicat, am implicat părinții. Le-am arătat că educația sexuală nu înseamnă promovarea sexului, ci protecție, autocunoaștere și prevenție. De multe ori, când părinții înțeleg scopul real, ni se alătură.
Avem și școli din raion care ne solicită intervenția. Ne bucurăm de deschidere și înțelegerea matură a necesității educației sexuale în rândul tinerilor.
— Ce ar trebui să înțeleagă comunitatea despre scopul real al educației sexuale și despre beneficiile pe termen lung pentru tineri?
— Comunitatea trebuie să înțeleagă că educația sexuală este, în primul rând, despre viață. Este despre sănătate, limite personale, încredere, prevenirea abuzurilor, luarea deciziilor corecte. Nu este tabu. Nici propaganda sexului. Este despre sănătatea și bunăstarea copiilor și a tinerilor. Este un instrument vital pentru ca tinerii noștri să fie în siguranță și să crească echilibrați – emoțional, social și fizic.
