După 1989 s-au perindat în spațiul electoral al ei, președinți de diferite culori politice. Primul „revoluționar” ales în funcție de președinte a fost Ion Iliescu, care a negat factorul reunirii. Dacă concurenții lui Ion Rațiu și Radu Câmpeanu aveau viziuni democratice, primul rămânea exponentul nomenclaturii comuniste. Al doilea președinte cu o prestație științifică, nu a făcut față politicului românesc, fiind lovit totodată de așa-numitele mineriade. Cel de-al treilea, Traian Băsescu (acceptat de electoratul R. Moldova), a fost demis de Parlament de 2 ori, ieșind învingător în ambele. Actualul, Klaus Iohannis, a dezamăgit prin insuficiența de comunicare și nu numai. Actualii candidați la Cotroceni, unul are probleme cu diploma de studii, altul cu plagiatul, al treilea propagă misticismul (stării iraționale)… România de la începuturile ei (1859) a fost și este integrată în spațiul european. Izolarea ei este exclusă.
