Probabil, doar eu nu am scris despre el, așa că am decis. De ce? Pentru că nu mă simt în apele mele, ca mulți dintre voi. Pentru că această molimă deja „pășește” pe planetă. Pentru că nu suntem China, în sensul că în două zile nu suntem capabili să construim un spital. Pentru că nu suntem atât de disciplinați ca chinezii, noi, în general, suntem departe de ei. Deoarece chiar și experții internaționali ai Organizației Mondiale a Sănătății recunosc că China face eforturi suficiente pentru a combate răspândirea coronavirusului, cu toate acestea, alte țări nu sunt gata să oprească focarul posibil, unele țări nu au un astfel de sistem de supraveghere a bolilor ca în Imperiul Celest.
Pentru că este imposibil de crezut ce spun la ecranele TV zeitățile noastre, chipurile, totul este în ordine, totul este sub control, s-a făcut rezervă de medicamente, la aeroport sunt utilizate pirometre, sunt identificați oamenii cu febră, spitalele sunt gata (ptiu, ptiu! să nu mai fie nevoie de ele). Pentru că, atunci când ministrul Sănătății spune că ar fi fost examinați câțiva oameni pentru prezența coronavirusului, dar s-a dovedit a fi o viroză, nu vă faceți griji, nu ascundem nimic, iată acest „nu ascundem”, din anumite motive, îmi trezește suspiciuni, poate totuși se ascunde sau s-a ascuns mai înainte. Imaginați-vă că vorbiți cu o persoană, iar ea vă convinge că nu minte. Nu veți avea îndoieli cu privire la sinceritatea sa și veridicitatea celor spuse de el?
Pentru că noi și așa obișnuim să ducem toate bolile infecțioase pe picioare. Și considerăm acest lucru un eroism. Desigur, acest eroism are explicații: nu are cine ne înlocui, nu vrei să tragi pe sfoară echipa, unele întreprinderi nu recunosc deloc certificatele de concediu medical, iar acum și această harababură cu plata lor. Pentru că nu acceptăm măștile de protecție, nicăieri și niciodată, abia acum unii s-au repezit să le cumpere la farmacii, dar nu mai sunt, fie au fost donate în scopuri caritabile, fie au fost ascunse pentru a le vinde mai târziu la un preț mai mare. Pentru că, e rușine să recunoaștem, la noi deseori e așa: cu cât unuia îi este mai rău, cu atât mai bine îi este altuia. Pentru că nu recunoaștem nici batiste, nici șervețele – deseori poți vedea cum, în special bărbații, își suflă nasul pe stradă și apoi „ung” ceva uniform pe ambele mâini. Înțeleg că e neplăcut de citit, dar imaginați-vă cum coronavirusul de pe aceste mâini trece pe mânerele ușilor și pe mâinile celor cărora prietenul „curățător de nas pe stradă” le va strânge mâna.
Desigur, frica are ochi mari și cred că totul este puțin exagerat, în special mulți dintre confrații mei de condei suferă de acest „păcățel”, căci fiecare dintre ei dorește să surprindă, să uimească cu o anumită știre senzaționalăi, iar de este adevărat sau nu – du-te și verifică.
În același timp, noi, cei care am supraviețuit 18 prim-miniștri și interimari, puterii comuniștilor, frontiștilor, liberal-democraților, liberalilor și democraților, cuponizării, privatizării, capitalizării, europenizării, orientizării, am tremurat când venea gripa porcină, cea aviară, pneumonia atipică, oare chiar ne dăm bătuți în fața coronavirusului?
