Am cunoscut-o pe Adriana-Adela Cepoi datorită reţelelor de socializare. Mi-a atras atenţia un proiect iniţiat de ea despre care am şi scris în paginile ziarului. Mi-am dorit să o cunosc personal, tête-à-tête, dar situaţia din ţară nu ne permite acest lucru. De altfel, Adriana e privată şi de evenimentele de absolvire a liceului (ultimul sunet şi balul de absolvire).
— Cum e să faci parte din generaţia 2020, pentru care „ultimul clopoţel” nu va suna?
— E plăcut să faci parte din generația 2020. O generație flexibilă, când vorbim despre schimbarea neprevăzută și bruscă a tabloului uzual, și vertebrală, verticală, atunci când ne referim la susținerea unei poziții, unei păreri. O generație puternică, care dispune de tot ce trebuie pentru a aduce schimbări majore spre bine. Cât despre ,,ultimul clopoțel” nu cred că lipsa acestor evenimente sunt cele mai mari probleme și motive de neliniște a elevilor, în special a absolvenților. Îngrijorarea noastră, cred că se iscă, sau cel puțin ar trebui să fie, mai degrabă din cauza situației neclare în legătură cu examenele de bacalaureat, admiterile la universități, mai ales la cele de peste hotare. Este o stare ambiguă, pentru că e una fără precedent, dar asta nu înseamnă că absolut toate planurile ni s-au dat peste cap și nu avem modalități pentru a continua să ne manifestăm ca să ne facem auziți.
— Îmi spuneai atunci când am vorbit cu tine despre proiectul „Do it” că ai mai multe hobby-uri printre care dansul şi modeling-ul. Ai moştenit genetic pasiunea pentru dans? Dar frumuseţea?
— Pasiunea pentru dans nu pot spune că am moștenit-o genetic. Părinții mei nu dansează rău, însă nu au făcut niciodată ceva în direcția asta, cum ar fi lecții de dans profesional. În schimb orele de dans, care le-am frecventat eu, au devenit cumva o salvare pentru ei, deoarece am fost și sunt un copil super activ și pasionat de tot ce făceam și fac. Și dacă acest hobby l-am deprins, atunci frumusețea am moștenit-o genetic. Seamăn izbitor de mult cu bunica mea.
— Care este cea mai importantă lecție pe care ai primit-o ca licean şi care îţi va servi drept exemplu pentru viaţă?
— Cea mai importantă lecție care am primit-o în anii de școală și cei de liceu, este să profiți de orice ocazie pe care ți-o oferă viața, să îți folosești la maxim abilitățile, să obosești, pentru că oboseala căpătată e pentru a crește, a te perfecționa și care te duce pe un drum bun.
— Întotdeauna le-am propus intervievaţilor mei un joc de imaginaţie: “Ce ar face ei dacă peste 10 ani ar fi…” . Uite şi pe tine întreb, dacă ai fi peste 10 ani ministru al educaţiei, ce ai schimba în acest sistem?
— Peste 10 ani s-ar schimba multe în Moldova în direcția asta, însă dacă aș ajunge ministru al educației, mi-ar plăcea să aplic cel mai bun sistem de învățământ din lume, și mai exact cel finlandez. Acolo nu există școli mai bune sau mai rele sau școli private și de stat. Se pune accent pe stimularea raționamentului critic înaintea memorizării mecanice.
Educația nu e văzută ca o competiție între elevi. Aș încerca să adopt și să promovez la noi, în Moldova, tipul acesta de gândire scandinav. Nu ar trebui să fie atribuite copiilor determinative ca incapabili, lipsiți de aptitudini sau neînzestrați. Acestea trebuie neapărat înlocuite cu metode diferite de abordare a copiilor în dependență de temperamentul, tipul de personalitate și abilitățile acestora. Eu aș face asta.
— Lăsăm la o parte imaginaţia şi revenim cu picioarele pe pământ şi la realitate. Ce îşi doreşte Adriana-Adela Cepoi după terminarea liceului?
— După liceu, mai întâi de toate, îmi doresc să fiu de folos oamenilor, să pot ajuta. Oamenii au nevoie de oameni și apoi de alte lucruri. Mi-ar plăcea să urmez o carieră în domeniul jurnalismului. Îmi face plăcere să interacționez, să fiu informată și să informez. Privesc jurnalismul că o luptă permanentă pentru dreptate și adevăr.
— Ai un model/modele în viață? Persoane publice sau din familie care ți-au influențat sau încă îţi mai influenţează viața, în sens pozitiv, desigur?
— Sunt profund impresionată de persoanele care au dârzenia și perseverența necesară pentru ajunge la scop. Îmi place să vorbesc despre persoanele modele de viață, care mă înconjoară, pe care le cunosc personal, ceea ce nu e foarte greu fiindcă am norocul să dau peste oameni minunați. Câteva persoane pe care le admir sunt Ana Îndoitu, Daniela Mițelea, Lena Bannaia, Alina Babcinețchii Cosoi, Liliana Tincu, Sînziana Bujor, Vladlen Babcinețchii. De asemenea, ca oricine, am că modele și celebrități, cum ar fi Oprah Winfrey, Katherine Johnson, Louis Zamperini, Jim Carrey. Sunt persoane care mă motivează, care mă inspiră.
— Dacă ar fi să rezumi anii de liceu la doar 3 cuvinte, care ar fi acelea?
— Posibilități. Muncă. Fericire.
— Mă frământă o întrebare chiar din momentul de când te-am cunoscut. De ce Adriana-Adela?
— Mama nu își putea imagina alt nume decât cel al tatălui meu, pentru că arătam ca el și m-au numit Adriana. În schimb el era de părerea că ar trebui să port un nume mult mai gingaș. În momentul înregistrării actului de naștere, tata a trecut și al doilea prenume, Adela. Adriana-Adela e mai mult decât un prenume. Mă reprezintă.
