…Adio anul `20!
Ne despărțim, dar eu promit,
Nu voi fi tristă dacă pleci,
Că vei pleca cum ai venit…
Prieteni nu am reușit să fim,
Prin viață a trecut un vânt,
Ai fost în timp un anonim,
Destine, vise destrămând.
Tu stai în prag, îți iei adio…
Îți amintești cum ai sosit?
Te așteptam, veneai cu brio,
Acum ești foarte obosit…
Valiza ce îți stă la ușă,
E plină cu necaz și lacrimi,
Ai supt din noi ca o căpușă
Și ne-ai lăsat un gol în inimi.
De pleci, te rog să iei cu tine
Durerea ce-ai adus prin viruși
Și au schimbat durut destine,
De moarte ce-au rămas distruși.
De pleci, să iei cuvinte, fapte,
Ce au curmat în timp speranța,
O rugă se năștea în noapte,
Să fie iar frumoasă viața…
Și clopote sunau în rugă,
Striga tristețea, disperarea,
La Domnul au voit s-ajungă,
S-aducă pe pământ iertarea…
Ne-ai transformat, suntem mai
reci,
Mai distanțați și mai străini…
An `20, tu dacă pleci,
Să-i lași în pace pe creștini!
Ai fost hotarul ce desparte
„Ce-a fost” și „după ce va fi”,
Ai semănat necaz și moarte,
În izolare șansa de-a trăi…
Mănuși pe mâini, cu măști pe gură,
Și amețiți de informații,
Triști, derutați și plini de ură,
Răniți, ascunși, pierduți în spații.
An 20... tu vei pleca... Aștepți să vină21?
Doar Domnul ne va judeca,
De a fost bun sau n-a fost, omul.
Sau poate știi ce ne aduce
Urmașul tău în viața noastră,
O stea aprinde la răscruce
Sau poate-i pasăre măiastră,
Ce-aduce liniște, lumină,
Credință, vise colorate,
Într-o valiză plină-plină,
Cu grijă multă adunate…
