Tare se mai supără funcţionarii. Unul insista să scriem cum sunt folosite maşinile de serviciu în scopuri proprii. Dar cum se pomeni şi el într-un fotoliu, a călărit maşina de stat zi şi noapte. Ba mai mult, cu nişte lingăi de-ai săi a tot bătut pragurile prin capitală să închidă ziarul, care, după părerea lui, nu scria numai de bine despre dânsul. Altul tare s-a mai supărat că am publicat despre rudele sale care mereu se înfruptau din bugetul pus la dispoziţia lor de parcă ar fi al său propriu. Al treilea s-a mâniat foc că am scris cum se cheltuieşte banul public, adică, banul pe care fiecare angajat, tot el şi alegător, îl dă din modestul său salariu pentru a-l întreţine pe funcţionar. Al patrulea… Atenţie: deşi diferiţi – şi ca vârstă, şi ca sex, şi ca apartenenţă politică – ei toţi se comportă la fel dacă li se spune să albul e alb, iar negrul e negru. Adevărul supără.
