La răscrucea dintre ani, am trecut cu brio și sărbătorile creștine, am intrat în tot felul de crize. Dar nimeni nu vorbește de criza culturii sufletului uman. Ne desfătăm în bucate, ne insultăm reciproc, ne întrecem în tot felul de diplome, adevărul își pierde valoarea… După cum se știe, memoria colectivă la moldoveni suferă… uităm că identitatea noastră română s-a plămădit datorită a două adevăruri mari. Crist a învins cu litera de aur a adevărului și iubirii, pentru neamul românesc. Iar marele Ștefan cel Mare cu spada cea de flăcări a dreptului la viață. Unul a fost libertatea, celălalt apărătorul Evangheliei. Ambii au stat la temelia sintagmei lui Eminescu: „Suntem români și punctum”. Lor le suntem datori continuu. Intrând în biserica neamului, să ne întruchipăm mereu în inimă și suflet: adevărul și libertatea, scuturi ale existenței noastre.
