Direcția Centrul de Sănătate Publică Ungheni ne informează că pe parcursul anului curent în teritoriul raionului Ungheni se atestă o activizare a procesului epidemic prin scarlatină. Conform datelor prezentate de instituție în anul 2022 în raionul Ungheni au fost înregistrate 11 cazuri, iar în anul 2023 în primele 3 luni – 13 cazuri.
Elena Marcu, medic pediatru, ne spune că scarlatina este o boala infecțioasă acută caracterizată clinic prin semne de intoxicație generală, amigdalită, erupții cutanate, urmate de descuamație (nota red: Descuamare: fenomen patologic de cojire a epidermei), modificări linguale. „Spre deosebire, de varicelă, rubeolă, rujeolă şi oreion, scarlatina e şi ea o boală a copilăriei, dar care este cauzată de o bacterie şi nu de un virus”, ne explică Alexandr Cornei, șef al Direcției Centrul de Sănătate Publică Ungheni.
„Sursa de infectie este omul bolnav cu forma tipică și atipică de scarlatină, pacienții cu infecție streptococică (amigdalita, faringita, piodermita, erizipel) la fel și purtătorii sănătoși de Streptococul B-hemolitic din grupul A. Perioada de contagiune începe cu 2 zile înaintea anginei și durează în mediu 7-10 zile, uneori până la 21zile. Transmiterea scarlatinei cel mai frecvent are loc prin contact direct, prin intermediul aerului contaminat cu streptococ („infecție aerogenă”). Se poate transmite și prin obiecte contaminate sau pe cale digestivă (produse lactate contaminate), leziuni cutanate. Receptivitatea este generală, maximă la copiii cu vârsta 3-10 ani, la sugari cazuri excepționale. Maladia are caracter sezonier toamna-iarna. Se înregistrează sub formă de focare în colective de copii (grădinițe, școli), cât și sporadic”, ne mai precizează Elena Marcu. Specialista ne mai punctează că după suportarea scarlatinei se obține o imunitate antitoxică, stabilă, durabilă, reîmbolnăvirile sunt foarte rare.
Alexandr Cornei ne spune că streptocoсul poate fi cules de la bolnavii de scarlatină care sunt contagioşi începând cu sfârşitul perioadei de incubaţie şi anume cu 24 ore înainte să apară simptomele, până în primele 24 – 48 ore de la instituirea tratamentului antibiotic. „În absenţa tratamentului bolnavii cu scarlatină pot fi contagioşi şi în perioada de convalescenţă, până la 10 săptămâni. Periculoşi sunt cei cu formă uşoară de boală, care pot trece neobservate sau purtătorii sănătoşi de streptococ Beta hemolitic tip A. Se estimează, că aproximativ 20% din populaţie este purtătoare de streptococi beta hemolitici localizându-se la nivelul orofaringelui. Dacă vă întrebaţi de ce unii copii fac scarlatină şi alţii nu, deşi au bacteria în corp, răspunsul nu este chiar simplu, întrucât implică o multitudine de factori, între care sistemul imunitar joacă un rol important dacă nu principal. Practic un purtător de streptococ nu este scutit de riscul de a face boala, deoarece bacteria se poate înmulţi oricând găseşte condiţii prielnice. Dacă nu se găseşte o perioadă, există şansa ca organismul să se autosterilizeze”, ne explică acesta.
Scarlatina este o infecţie împotriva căreia nu este vaccin. Ce recomandă specialiștii
Pentru ameliorarea situatiei epidemiologice prin scarlatina în raionul Ungheni este necesar de a întreprinde următoarele măsuri:
În privința bolnavului: Depistarea activă și izolarea precoce a bolnavului la domiciliu sau în secția de boli contagioase pe o durată de 7-10 zile; Stabilirea diagnosticului conform PCN și Ordinului MS nr. 385 din 12.10.2007 cu izolarea de la bolnav a streptococului B-hemolitic gr. A din depunerile de pe amigdale; Declararea obligatorie a cazului la CSP Ungheni; Admiterea în colectivități a convalescenților după scarlatină nu mai devreme de ziua a 22-a, de la debutul bolii; Detectarea titrului antistreptolizinei normal în perioada de stare și crescut în convalescență; Formele ușoare de boală vor fi supravegheate după externare timp de o luna; Formele grave de boală vor fi supravegheate după externare timp de 3 luni
În privința persoanelor cu statut de contact: Neadmiterea copiilor infectați în colectivități cu petrecerea obligatorie a filtrului de dimineață; Depistarea și supravegherea persoanelor de contact timp de 7 zile de la ultimul caz; Examenul clinic al contactaților se va efectua obligatoriu de către medicul de familie; În colectivități carantina de grup (grupă, clasă), se instalează pe o perioadă de 7 zile de la ultimul caz de boală; Pe parcursul carantinei în colectivități nu vor fi admiși copii noi, inclusiv transferul interior în alte grupe.
Manifestările clinice ale scarlatinei
„Perioada de incubație 2-7 zile, în unele cazuri poate fi redusă la câteva ore sau prelungită până la 12 zile. Forma tipică de scarlatină are un debut acut cu febră 38,0-39,0, cefalee, vome, amigdalită dureroasă, deseori cu depuneri cu hiperemie orofaringiană intensă (istmul în flăcări), limfadenita regională dureroasă (ganglionii limfatici submandibulari măriți dureroși la palpație). Erupțiile pe corp apar în a prima sau a doua zi simultan, sunt generalizate, abundente, mai intens pe părțile laterale ale toracelui, triunghiul inghinal, părțile flexorii ale extremităților superioare și inferioare, plicile cutanate (fosele axilare, plica cotului, genunchilor…) de caracter rozeolos (punctiform 1-2 mm), peteșii, hemoragii mărunte, miliare. Eruptiile sunt de culoare roșie aprinsă pe tenul pielii hiperemiat nu confluează, la palpare proiemina, dispar la întinderea pielii. Triunghiul superior nazolabial- pal. Limba în prima zi a bolii e acoperită cu depuneri cenușii albicioase, care treptat se descuamiază și capătă aspect zmeuriu în a 5-6 zi (mucoasa roșie, papilele linguale proemină). La 10-12 zi de debut (limba reepitelizata) „limba de pisică”, „limba lăcuită. După 7-15 zile de boală apare descuamația pielii pe față, gât, torace este furfuracee (făinoasă), iar pe palme, tălpi, degete în lambouri care persistă 2-3 săptămâni. Acestea sunt manifestările clinice în forma tipică, dar scarlatina deseori decurge atipic, sub formă frustă și rudimentară. În aceste forme manifestările clinice sunt slab pronunțate” , ne explică Elena Marcu.
Complicațiile scarlatinei
Tot Elena Marcu ne spune care sunt complicațiile acestei maladii. Otita, sinusita, limfadenita, adenoflegmon (Inflamație supurativă a unui ganglion limfatic sau a unei glande), meningita purulentă, miocardita, endocardita, nefrita etc. apar mai des în formele grave și netestate la timp.
