Azi conversăm cu un om uimitor, un povestitor neîntrecut, un Profesionist cu literă mare, autor al cărţii biografice „Destinul”, cavaler al celei mai înalte distincţii a ţării, „Ordinul Republicii”, şi ordinului „Gloria Muncii”, vinificator emerit al republicii, Fiodor Topor.
— Pentru dvs. luna august e deosebită, semnificativă…
— Aşa este, în august, pe 22, e ziua mea de naştere, în august, acum 61 de ani, am venit la lucru la fabrica de vin din Dereneu, Călăraşi, iar cu 51 de ani în urmă soarta m-a legat pentru totdeauna de raionul şi oraşul Ungheni, unde mai întâi am condus fabrica de vin din Pârliţa, apoi SA „Ungheni-Vin”.
— Fabrica din Ungheni a fost construită cu participarea nemijlocită a dvs.?
— Exact cu 50 de ani în urmă, în conformitate cu planul ministerului vinificaţiei şi viticulturii din Moldova, a început construirea fabricii de vin din Ungheni care s-a încheiat în 1970. Pe atunci erau fabrici de vin la Năpădeni, Hârceşti, Pârliţa, Corneşti, Unţeşti, Petreşti, Sculeni, Rădeni, toate făceau parte din componenţa fabricii de vin din Pârliţa. În 1992 a fost înfiinţată SA „Ungheni-Vin”. Atunci socieţăţile pe acţiuni erau create fără a cere opinia angajaţilor. Noi am organizat o adunare şi colectivul a votat împotrivă, eu am fost chemat la minister unde mi s-a spus că dacă nu va fi decizia privind înfiinţarea SA, această chestiune va fi soluţionată de alt director. Am adunat din nou colectivul, am vorbit sincer şi am creat-o. Aceste societăţi nu s-au îndreptăţit.
— Cum aţi devenit vinificator?
— În cartea mea „Destinul” am scris despre acest lucru… De la 5 ani am fost crescut de un unchi, deoarece rămăsesem fără părinţi. Am visat să devin aviator, dar, fiindcă absolvisem doar 7 clase, am fost refuzat, iar unchiul nu era în stare să mă înveţe mai departe. Doi băieţi din satul nostru învăţau la şcoala de vinificaţie şi viticultură de subordonare unională din Chişinău, erau întreţinuţi de stat şi acesta a fost momentul decisiv când am luat decizia, cu toate că nu aveam idee ce-i asta. În sat, mai târziu, oamenii vorbeau că Fedea Topor învaţă de beţiv.
— Fedea Topor nu ştia că vinificaţia va deveni soarta lui.
— După absolvirea şcolii am fost trimis, după cum am spus, la punctul de vinificaţie din raionul Călăraşi, iar peste doi ani, probabil, am fost remarcat şi transferat la întreprinderea principală.
— Ce aveaţi de aţi fost remarcat?
— Ce? Cred că atitudine faţă de muncă, ordine, calitatea producţiei fabricate, capacităţi organizatorice…
— (Din curtea casei vechi cu două etaje unde trăieşte cunoscutul vinificator, de sub umbra butucilor de vie sădiţi de mâna lui cu 45 de ani în urmă, intrăm în biroul lui, unde văd ceea ce n-am văzut niciodată până acum – zeci de sute de sticle de vin pe poliţe). Ce e asta?
— Aceasta e toată bogăţia mea, întreaga mea viaţă. Am dorit să fac o colecţie personală şi de peste tot unde am fost, dar am fost în multe locuri, am adus o sticlă-două care mi-au atras atenţia. În 1965, când m-am mutat în Pârliţa, am luat cu mine de la Bravicea o sticlă de vin din 1962, „Floare Vie”. Ea a fost prima în colecţia mea. Fiecare sticlă e numerotată, e indicat anul de când o am. Iată coniac „Martell” din 1967, atunci prima delegaţie sovietică a plecat în Franţa şi în oraşul Cognac ne-au dăruit câte o sticlă fiecăruia. Pentru mine e preţioasă orice sticlă din colecţie, fiecare are istoria sa.
— Care a acum situaţia la întreprindere?
— Azi e destul de greu. Principala problemă e ce să facem cu producţia. Înainte nu aveam bătăi de cap, abia de reuşeam s-o încărcăm. În 2006, au apărut probleme şi producerea se reduce. Nu e doar o dificultate a viticultorilor şi vinificatorilor. Acum SA „Ungheni-Vin” activează, fabrică producţie, o expediază la comanda cumpărătorilor. Eu sunt în concediu care s-a prelungit foarte mult, probabil, e ultimul.
— Doriţi să mai scrieţi o carte?
— Am scris „Istoria vinificaţiei din raionul Ungheni”, dat nu sunt în stare s-o editez, totul costă foarte scump.
— Ce cadou ar fi cel mai drag la ziua de naştere?
— Sosirea fiului care, pot spune, a crescut la fabrica de vin şi care mi-a realizat visul legat de cer, şi a nepoţelei care, cred eu, a moştenit caracterul meu.
— „Unghiul” şi cititorii săi vă doresc sănătate.
