Printre zecile de standuri expoziționale aranjate falnic la Festivalul recoltei, vinului și promovării tradițiilor naționale în municipiul Ungheni am remarcat un omulean singuratic. Aranja cu grijă diverse obiecte, care la prima vedere păreau a fi din lemn. M-am apropiat și am luat în mână un pahar care îmi captase atenția. „Frumos pahar din lemn, presupun că e vorba de foarte multă muncă”, l-am întrebat pe omul de la stand. Acesta a zâmbit și mi-a răspuns: „Toți îl confundă, nu-i lemn, este lut”. A urmat un moment de liniște, după care a început să se destăinuie. Este olar și vine din satul Mircești. A adus cu el o mare parte din lucrările sale din care speră că va reuși să vândă câte ceva.
De la științe exacte a ajuns om al artei
Se numește Victor Hurghiș și este pensionar de mai bine de 5 ani. Toată viața sa a fost profesor de științe exacte la școala din Mircești. A predat biologie, chimie, ba chiar și informatică. În ultimii săi ani de pedagogie devenise un bun cunoscător al calculatorului. S-a pensionat cu 800 de lei, un venit deloc promițător. Apoi a început să-și caute o ocupație, din care să mai poată câștiga ceva. „Am căutat în internet pe youtube, m-am oprit la olărit, am zis că m-aș putea descurca. De acolo m-am inspirat și am încercat. Am început cu farfurii foarte simple și boluri. Treptat m-am perfecționat până am ajuns să fac lucrările care sunt astăzi expuse, au fost multe încercări”, ne-a mărturisit nea Victor.
Dânsul a povestit cu mult entuziasm despre tehnologia specială pe care a învățat-o singur, doar cu ajutorul unor filmulețe video. În ceea ce privește instrumentele folosite, acesta ne spune că nu utilizează tehnică mecanizată, el totul face manual. Instrumentul principal este mâna. Are o roată de picior la care învârte oalele și aceasta este făcută tot de el. „În fiecare an am venit cu ceva nou. Nu mă opresc din a învăța tehnici noi. Cu timpul am început să folosesc tonare, glazurare, ornamentare imprimată a lucrărilor. De ceva timp am început să pun și sigla mea la fundul obiectelor”, a mai menționat nea Victor. Dânsul ne-a explicat și procedura, care este una deloc ușoară. Din prima zi când ai în față o bucată de lut și până ajungi să ții în mână o oală poate dura chiar și mai mult de o lună. Lutul este mai întâi uscat, apoi prelucrat, șlefuit, ars, tonat și din nou ars. O astfel de muncă la final este răsplătită cu 30 de lei. Referitor la calitate, dânsul a precizat că fiecare lucrare este testată la o temperatură de 800-1000 de grade.
Cât de apreciate mai sunt meșteșugăriile populare
Întrebat dacă a reușit să facă și o afacere din acest talent, bărbatul s-a abținut un timp să răspundă. „Oamenii sunt mai puțin interesați de meșteșugăriile populare. Nici nu le mai scot la vânzare. Eu mai vin la evenimente când sunt invitat și deja care mă mai știu vin acasă. O bună partidă am reușit să o vând celor de la Amazon. Chiar ei au remarcat că așa lucrări calitative, subțiri și cu ornamente imprimate, care nu se șterg, nu au mai găsit la nimeni. Una din fetele mele este căsătorită și stabilită cu traiul în America. Când a venit acasă și a văzut prima dată ce lucrări fac, s-a minunat și ea. Soțul ei, american de origine, spunea că aș putea deveni milionar în America cu așa veselă, pe când la noi nu poți câștiga nici pentru o pâine”, ne-a mai spus Victor Hurghiș.
La final dânsul ne-a invitat să-i vizităm și micul său atelier. Într-o zi cu siguranță vom răspunde invitației și îi vom da o continuitate acestei povești.
