Nica Grosu are doar 12 ani și la această vârstă a reușit să verniseze două expoziții personale de icoane. Prima a fost la Ungheni în 2023, când avea doar 11 ani, cea de-a doua a fost în România, în Sighetul Marmației, Maramureș. Timpul ei e împărțit între liceu-școala de arte palstice (ȘAP) „Raisa Cojocaru”-biserică. Perseverența e ceea ce o caracterizează, pentru că singură a învățat să picteze icoane. „Pentru mine religia ortodoxă înseamnă libertate, chiar dacă sunt unele reguli pe care trebuie să le respectăm, tu simți în același timp o libertate prin care câștigi împărăția cerurilor”, ne spune ea.
Un talent unic într-o familie mică
Nica este elevă la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din Ungheni. „Familie mea e mică, dar minunată”, ne spune ea. Este singura care are pasiunea pentru pictură, mai ales pentru cea bizantină. Această dragoste a fost încurajată de bunicul ei, care e ajutorul preotului la biserica pe care o frecventează. „Atunci când pictez icoane el este cel care îmi povestește despre viața sfântului, astfel eu pot mai lesne să realizez lucrarea”, ne specifică Nica.
Prima expoziție, primele emoții
În 2023, la doar 11 ani, Nica a avut prima sa expoziție la Galeria de la ȘAP. „La un eveniment m-am întâlnit cu preotul Ștefan Rîmbu. Din una, din alta am ajuns să discutăm despre problema lipsei pictorilor de icoane și că ar trebui să depunem eforturi de a-i învăța pe elevii noștri și această artă. I-am zis că ne pregătim pentru o expoziție personală de icoane. Astfel, s-a alăturat și Episcopia de Ungheni și Nisporeni și am vernisat în 2023 prima expoziție de icoane a Nicăi”, ne detaliază Cristina Dragomir, directoare ȘAP „Raisa Cojocaru”.Acest eveniment a marcat începutul unei călătorii artistice extraordinare, care a culminat cu o expoziție recentă în Maramureș. În continuare directoarea ne spune că la ȘAP nu se studiază iconografia. „Tot ce face Nica e pasiunea ei și studiază adițional cu dna profesoară. Într-o zi am intrat în clasa dnei Tatiana, profesoara ei, și ea desena o icoană și am rămas impresionată. Atunci dna profesoară mi-a zis că ea mai are icoane, undeva la 15 icoane. Mi-am zis că trebuie să le vernisăm într-o expoziție personală. Ele erau bune pentru vârsta ei. De aici a venit și genericul expoziției – „Icoana din sufletul copilului”. O altă icoană care m-a impresionat pe mine a fost cea în care un copil privește televizorul, iar îngerul stătea în spatele aparatului și plângea” își aduce aminte Cristina Dragomir despre evoluția Nicăi. Dacă la expoziția de la Ungheni au fost afișate 15 lucrări, atunci la cea de la Centrul Cultural Pastoral „Sfântul Iosif Mărturisitorul”, mun. Sighetul Marmației au fost 33 de icoane și a atras mii de vizitatori.
Ochiul artistului: provocarea simetriei
Pentru Nica, pictura icoanelor nu este doar un hobby, ci un mod de a se conecta cu lumea creștină. Cea mai mare provocare pentru ea este redarea ochilor sfinților, deoarece aceștia reprezintă esența și personalitatea fiecărui sfânt. Cu ajutorul profesoarei sale, doamna Tatiana Butnaru, Nica învață să picteze cu sufletul, nu doar mecanic. „Am început aproape de vârsta de 8 ani. Mergeam la biserică, și am văzut multe icoane și m-am gândit să pictez și eu. Nu mi-am imaginat că e așa de greu, trebuie să ai foarte multă răbdare. După slujbă am mers acasă și am luat foaie, creion și am început a lucra, așa cum vedeam eu, fără vreo tehnică învățată. Evident că nu s-a primit ceva care să-mi placă. Am mai luat încă o foaie, am fost mai atentă și de această dată altfel a fost. Așa am început să pictez icoane. Soțul profesoarei mele tot pictează icoane și el tot m-a inspirat. La detalii trebuie să atragi atenție, nu e așa cum e la portrete. Trebuie să simți sufletește ceea ce pictezi, ne povestește Nica”, își aduce aminte tânăra artistă despre începuturi.
Pasiunea pentru corul bisericesc
Pe lângă pictură, Nica își dedică timpul și corului bisericesc de la Biserica „Acoperământul Maicii Domnului”, pe care a început să-l frecventeze de la vârsta de 9-10 ani. Această activitate îi oferă o altă modalitate de a-și exprima credința și de a se conecta cu comunitatea sa spirituală.
Inspirată de familie și profesori
Inspirația pentru pictură vine nu doar de la bunicul său, ci și de la soțul profesoarei sale de picvtură,Tatiana Butnaru, care tot pictează icoane. Încurajată de acești mentori, Nica continuă să evolueze și să își perfecționeze tehnica, abordând cu răbdare și dedicare fiecare detaliu al icoanelor sale. „Când a venit la ȘAP i-am pus, ca oricărui alt elev, obiecte pe care să le reproducă, ei nu i-a plăcut și mi-a spus că i-ar plăcea să facă icoane. Ea execută cel mai bine chipul și mâinile. Are și icoane simple, cu un personaj sau două, dar are și grup. Una deosebită este „Sfânta împărtășanie”, care e o icoană ce reprezintă uniunea familiei, e o icoană imaginată de ea”, menționează profesoara.
Suportul ȘAP și recunoașterea internațională
Directoarea ȘAP, doamna Cristina Dragomir, a fost impresionată de talentul Nicăi și a susținut-o în toate demersurile sale artistice.Astfel, Nica a avut șansa de a-și expune lucrările în Maramureș, la Centrul Cultural Pastoral „Sfântul Iosif Mărturisitorul”, o premieră pentru acest centru, pentru că până la Nica Grosu aici își prezentau lucrările doar artiști plastici consacrați. Expoziția a fost organizată în perioada sărbătorilor pascale și a fost un succes răsunător. „Cum am ajuns la Maramureș? Ne-am propus să ne promovăm copiii și în afara țării, pentru că sunt deosebiți, sunt talentați, sunt muncitori. În acest context, i-am susținut să participe la concursuri internaționale. Chiar în perioada pandemiei, atunci când se trimiteau online lucrările, adică le fotografiam, au câștigat locuri premiante la un concurs din Iași. În același timp eu căutam unde se organizează expoziții ca să putem să arătăm lumii ce lucrări avem la ȘAP Ungheni. Așa am văzut că fosta directoare interimară ȘAP, Diana Viziru, a expus într-o sală de la Sighetu Marmației. Astfel, m-a motivat ca să scriu un mesaj administrației acestui centru. Ei au acceptat, chiar dacă era și pentru ceva în premieră – nu mai organizaseră expoziții ale copiilor și mai ales a unuia cu icoane. Ne-am programat cu 2 luni înainte. Data pentru expoziție am ales-o cu grijă – a fost în perioada sărbătorilor pascale”, ne povestește Cristina Dragomir despre cum a ajuns Nica să expună la Maramureș.
Mesajul simbolic al icoanelor bizantine
Preotul Andrian Lupu, cel care a însoțit-o pe Nica din partea Episcopiei de Ungheni și Nisporeni la Sighetul Marmației, ne explică semnificațiile adânci ale icoanelor bizantine. El menționează că fața ascuțită și nasul alungit al sfinților redau postul și nevoințele acestora, ochii mari reflectă dragostea de viață eternă, iar gura mică subliniază cumpătarea în vorbire și importanța tăcerii contemplative. Aceste trăsături sunt esențiale pentru a înțelege spiritualitatea și dedicarea sfinților către Dumnezeu. „Lucrul la pictarea unei icoane nu e un lucru mărunt, e unul măreț și apreciat de către biserică. Chiar Episcopia de Ungheni și Nisporeni susține aceste talente. O face tot timpul, prin toate resursele de care dispune, pentru că prin artă, în special cea a inconografiei, te apropii de frumos, de spiritualitate. Am rămas impresionat de primirea frumoasă pe care ne-au făcut-o colegii din Maramureș. Despre lucrările Nicăi pot spune doar bine, prin ele vedem puritatea sufletului ei și în același timp a tuturor copiilor. Mă bucur pentru ea că îi place ceea ce face or, icoanele executate de ea, de la prima și până la ultima (mă refer la cele din expoziția de la Maramureș), vădesc evoluția ei, ceea ce dovedește că ea muncește mult. Crearea unei icoane este considerată un act de colaborare între artist și Duhul Sfânt. Icoanele sunt adesea realizate conform unor canoane stricte, iar artiștii se consideră mai degrabă instrumente ale inspirației divine decât creatori independenți. Icoanele bizantine sunt mai mult decât opere de artă; ele sunt ferestre către divin, mijloace de venerație și meditație, și expresii vizuale ale credinței și teologiei ortodoxe. În aceste icoane o să observați că fața e ascuțită și nasul alungit: aceste trăsături sunt folosite pentru a reda asceza și nevoințele sfinților. Postul și nevoința, privite ca practici spirituale de purificare și dedicare totală lui Dumnezeu, sunt simbolizate prin trăsături faciale severe și subțiri, ochii mari: ochii mari reprezintă înțelepciunea spirituală și dragostea de viață eternă. Ei sugerează capacitatea sfinților de a vedea dincolo de lumea materială, având o viziune clară asupra adevărurilor divine și a realităților spiritual și gura mică: gura mică simbolizează cumpătarea în vorbire. Sfinții sunt înfățișați cu gura mică pentru a sublinia importanța vorbirii puține și înțelepte, și a tăcerii contemplative ca practici spirituale
O fereastră către divin
Icoanele bizantine pictate de Nica nu sunt doar opere de artă, ci ferestre către divin. Ele exprimă puritatea sufletului ei și spiritualitatea profundă care o definește. Prin aceste lucrări, Nica reușește să aducă oamenii mai aproape de Dumnezeu, oferindu-le o experiență spirituală autentică.
Talentul și dedicația Nicăi sunt dovada vie că arta nu are vârstă. Prin pictura bizantină, ea nu doar că își exprimă credința, ci își dorește să inspire și alți tineri să urmeze acest drum. Expozițiile sale, atât în Ungheni, cât și în Maramureș, demonstrează că munca sa este apreciată și recunoscută la nivel internațional. Nica este un exemplu de cum arta și spiritualitatea pot merge mână în mână, aducând lumină și speranță în sufletele celor care o privesc.
