Ocuparea Basarabiei și Nordului Bucovinei la 28 iunie 1940 constituie prima ciuntire a teritoriului românesc național și este o încălcare flagrantă a dreptului istoric și etnic de către URSS (Basarabia cu 44 mii kilometri pătrați, cu 3.200.000 de locuitori și Nordul Bucovinei – 6000 kilometri pătrați, cu 500 mii de locuitori). Mai mult, imperiul sovietic a realizat acest scop strategic de stăpânire a pământului românesc prin divizarea teritoriului Basarabiei (anexarea părților ei strategice de la Marea Neagră și Dunăre – județele Cetatea Albă, Ismail, părții de Nord – linia Hotin – Cernăuți – Herța, Ucraina).
Începutul tragediei poporului român din Basarabia a debutat odată cu odiosul pact încheiat la 23 august 1939 de către Germania fascistă și Rusia comunistă, fiind pus în aplicare prin ocuparea Basarabiei și a nordului Bucovinei de către URSS în iunie-iulie 1940.
La 23 iunie 1990 Legislativul moldovean a adoptat avizul Comisiei Sovietului suprem al RSS Moldovenești, prin care a fost dată o apreciere politico-juridică Tratatului sovieto-german de neagresiune și Pactului adițional secret din 23 august 1939, precum și consecințele acestora pentru Basarabia și Bucovina de Nord. Acest document conține următorul text:„La 28 iunie 1940 URSS a ocupat prin forța armelor Basarabia și Bucovina de Nord, contra voinței populației acestor ținuturi…”
În continuare voi scoate în vileag aspecte de intervenție brutală și neadecvată a trupelor sovietice pe teritoriul Basarabiei și Bucovinei de Nord până la termenul stabilit de evacuare a unităților militare române. Astfel, inamicul a pătruns forțat în Basarabia și a regiunii de nord a Bucovinei încă în noaptea de 27/28 iunie 1940, a ocupat, deja la 01 iulie, trecerile peste Prut (în total 27 la număr), împiedicând retragerea armatei române. În fapt, forțele sovietice au invadat teritoriul dintre Prut și Nistru cu două ore înainte ca armata română să fi început evacuarea.
La 28 iunie trupele rusești au intrat în orașul Seltin (Bucovina), devansând retragerea trupelor române, iar generalul Mitrea, trimis ca delegat să stabilească linia de demarcație la sud de Cernăuți, a fost luat prizonier. În dimineața zilei de 28 iunie, un batalion de infanterie a fost capturat în momentul îmbarcării în Gara Drochia, un alt batalion a fost dezarmat în Gara Bălți. La 30 iunie, numeroase unități române au fost dezarmate la Cimișlia și Comrat, iar Gările Bolgrad și Reni au fost ocupate de trupele sovietice, care au oprit trenurile de evacuare și au maltratat pe refugiați.
La 01 iulie unități sovietice de blindate au atacat artileria românească, aflată în marș între râurile Suceava și Siret, iar altele au încărcat să ocupe capul de pod de la Fălcin și să treacă Prutul pe podul de la Lipcani. La 02 iulie, de asemenea, trupele sovietice au dezarmat unele unități române izolate la Sculeni, foarte mulți ofițeri și subofițeri fiind făcuți prizonieri și trimiși sub escortă, la Chișinău. La 03 iulie 1940 o coloană rusă a intrat pe teritoriul județului Maramureș, pătrunzând circa 20 de kilometri spre Baia-Borșa.
În general, trupele sovietice s-au comportat în teritoriul invadat ca pe un teatru de operații militare, luând prizonier și capturând bunuri ale populației civile și administrației românești.
Amintind, totodată, că unitățile militare românești îndeplineau cu strictețe ordinul de a nu se opune invadatorilor.
În continuare, în actul legislativ din 23 iunie 1990, este scris că, odată cu instaurarea în Basarabia și Bucovina de Nord, a regimului sovietic de tip stalinist, în aceste ținuturi au fost comise crime împotriva umanității: omorâri în masă, deportări, foamete organizată, intimidări etc.
Aprecierea negativă a Pactului Ribbentrop-Molotov este subliniată și în Declarația de la Chișinău din 28 iunie 1991, adoptată de Conferința Internațională „Pactul Ribbentrop-Molotov și consecințele sale pentru Basarabia”, organizată de Parlamentul R. Moldova. Participanții la conferință (inclusiv personal), se spune în acest document, „consideră că Pactul și Protocolul său adițional secret sunt nule abinitio, iar consecințele lor trebuie eliminate”.
Tot la 28 iunie 1991 Senatul Statelor Unite ale Americii a emis rezoluția 148, prin care hotărăște, că Guvernul SUA trebuie să susțină eforturile R. Moldova de negociere a reunificării României cu Moldova. Chiar dacă au trecut aproape 30 de ani, rezoluția n-a fost abrogată de alt act emis de această autoritate ceea ce dovedește, că pe plan internațional este acceptată Reunirea Moldovei cu România.
Ziua de 28 iunie 1940 a fost declarată „Ziua ocupației sovietice în R. Moldova”, printr-un Decret semnat de președintele interimar al R. Moldova la 24 iunie 2010. Deși, Curtea Constituțională a determinat neconstituțional actul despre adevărul istoric, inclusiv trădarea din partea partenerilor de Alianță (PD și PLDM).
În Rezoluția Parlamentului European din 19 septembrie 2019 referitoare la importanța memoriei istorice europene pentru viitorul Europei, cu 535 de voturi din 653 prezenți se spune: „Uniunea Sovietică comunistă a început un război agresiv împotriva Finlandei la 30 noiembrie 1939, iar în iunie 1940 a ocupat și anexat părți din România – teritorii care nu au fost niciodată returnate…”
Cunoscând trecutul odios, prin care a trecut neamul românesc și respectiv actele internaționale, cât și cele interne ale R. Moldova, ne obligă pe toți indiferent de etnie să acționăm întru corectarea nedreptăților istoriei, asemeni poporului german.
În Actul final al conferinței pentru securitate și cooperare în Europa, Helsinki, 01 august 1975, punctul A(1) se consideră, că frontierele între state pot fi modificate în conformitate cu dreptul internațional prin mijloace pașnice și prin acorduri în spiritul prezentei Declarații.
Pe adevărații oameni de stat de pe ambele maluri ale Prutului, dar nu în ultimul rând electoratul, trebuie să-i intereseze nu ziua de azi, ci, în primul rând viitorul copiilor și nepoților noștri. Acest viitor este numai într-o Românie întregită.
Iurie Cujbă, istoric
