Soartă grea pentru o mamă, care își creşte de una singură trei copii, doi dintre care suferă de boli incurabile. La vârsta de 50 de ani multe mame așteaptă deja un sprijin din partea odraslelor, din păcate, nu este și cazul Iuliei C., locuitoare a orașului Ungheni.
Femeia este singurul sprijin pentru copiii săi și mai ales pentru fiica cea mare, Natalia, în vârstă de 28 de ani, diagnosticată încă de la naștere cu paralizie cerebrală infantilă. Nenorocirea familiei nu s-a oprit aici, nici măcar cel de-al doilea copil, Dima, care acum are 23 de ani, nu s-a născut sănătos. Pe lângă tensiunea craniană, care îi face deseori probleme, băiatul mai suferă și de epilepsie, motiv pentru care nu și-a putut găsi un loc de muncă. Mezinul, Victor, de 18 ani, deși mai are unele probleme cu sistemul nervos, este singurul copil sănătos și sprijin al mamei.
Eforturi disperate pentru a-și îngriji copiii
În prag de iarnă, mama celor trei copii încearcă din răsputeri să le asigure o locuință caldă și o masă sănătoasă. Pentru o mie de lei femeia lucrează zilnic la o asociație a proprietarilor de locuințe privatizate, îngrijind de curțile blocurilor. La prânz se întoarce acasă pentru a-și schimba și hrăni fiica paralizată, după care revine la programul de muncă. Cu toate că băieții nu sunt cei mai înțelegători și ascultători, cu cel mic, însă, Iulia spune că a găsit limbaj comun, astfel o ajută, măcar îngrijind-o pe Natalia, atâta timp cât ea lipsește de acasă.
O alternativă pentru Natalia a fost și Centrul pentru Copii și Tineri „Casa pentru Toți”, însă Iulia a renunțat de ceva timp să-și mai lase fata acolo, întrucât consideră că aceasta ar fi mult mai bolnavă decât ceilalți beneficiari, are nevoie de mai multă grijă, pe care angajatele centrului nu reușeșsc să i-o ofere.
Venituri minime pentru cerințe speciale
Mama celor trei copii își planifică cu greu bugetul de la o lună la alta, salariul ei acoperă cu greu cheltuielile pentru întreținere. Având în vedere că unica lor sursă de căldură este un cămin electric, costurile pentru energia electrică sunt destul de mari. Din cei 1500 de lei, pensia pentru invaliditate și compensația pentru serviciile de transport a fetei, femeia se asigură pentru o lună înainte cu medicamente și scutece de unică folosință, precum și pentru alimentația specială de care are nevoie, diverse terciuri și cereale.
Femeia ne-a mai povestit că în fiecare duminică se ducea la mănăstire. Acolo își găsea puterea de a merge mai departe prin rugăciune, dar și din mila oamenilor. De fiecare dată mergea împreună cu Natașa, credincioșii care veneau la mănăstire le știau povestea și le ajutau cu ce puteau. Despre aceasta ar fi aflat însă asistenții sociali comunitari, care le-ar fi interzis să mai vină la mănăstire, pentru a primi ajutoare, întrucât pensia fetei i-ar fi suficientă pentru îngrijirea ei. „Când locuiam cu soacra nu-mi dădeau ajutor pentru încălzire, acum deja îmi spun că am băieții mari care pot munci. Am beneficiat ceva timp în urmă de un ajutor de 1500 de lei, dintr-un fond social, banii însă nu mi s-au dat în mână. Au mers cu mine la piață, am făcut cumpărături și cred că mai rămăsese vreo 250 de lei care așa și nu mi i-au dat”, spune Iulia.
Ludmila Primac, asistentă socială comunitară, zice că nu au fost astfel de situații. Deși familia respectivă s-ar fi aflat la evidența unei angajate care acum se află în concediu de maternitate, dânsa ne-a spus că ar cunoaște destul de bine situația femeii. Ea menționează că dacă băieții ar fi avut vreun statut, ar fi putut primi ajutorul pentru încălzire. „Dacă ar fi pregătit actele necesare pentru a demonstra că baiatul mai mare este intr-adevăr bolnav și nu poate lucra, iar cel mic va fi înregistrat la Agenția de ocupare a forței de muncă, atunci va putea primi acest ajutor, la moment ei nu figurează în niciun fel. În ceea ce privește fondul social, există un dosar, în care sunt păstrate toate bonurile, care demonstrează ce cumpărături s-au făcut. Atunci a fost cheltuită toată suma, doamna nu ne poate acuza de acest lucru. Referitor la vizitele săptămânale la mănăstire, aceasta este asemănător cerșitului și încă o mai ține și pe sărmana fată în frig”, a declarat asistenta comunitară. De asemenea, dânsa a mai precizat că fata este una din beneficiarii centrului „Casă pentru Toți”, iar o dată pe an, timp de o lună, poate merge și la centrul „Respiro” din Sculeni, unde să i se acorde îngrijiri speciale. Toate aceste oportunități, însă, Ludmila Primac susține că Iulea C. le-ar fi refuzat.
Ceva similar ne-a spus și Irina Cojocaru, asistenta socială la care se afla la evidență familia. Aceasta menționează că a încercat în fel și chip s-o ajute să-și perfecteze actele pentru a primi și celelalte compensații, însă femeia nu s-ar fi implicat serios. „Am vorbit cu șeful Secției Evidență și Documentare a Populației și la starea civilă, actele urmau să fie perfectate gratuit, ea doar trebuia să facă câteva vizite la aceste instituții, însă nu s-a mai dus. Noi nu putem oferi ajutoare din cer. Era nevoie și de un efort din partea ei. Am fi vrut să-i schimbăm și ușa, geamurile, să-i instalăm încălzire autonomă, dar, din câte cunosc, femeia nu ar fi dorit să colaboreze”, a mai spus asistenta, care acum se află în concediu de maternitate.
Care este pănă la urmă adevărul și situația de facto, rămâne un mister. Cert este faptul că Iulia C. spune că nu-și dorește nimic pentru ea, ci doar pentru copii, iar la momentul dat cea mai mare necesitate a Nataliei este un scaun cu rotile, întrucât cel pe care îl are de mai bine de 12 ani nu mai este funcțional. Dânsa mai spune că orice ajutor pentru Natalia este binevenit, începând de la haine, scutece, precum și diverse crupe și cereale.
