Ceremonia de decernare a diplomelor pentru cele 10 personalităţi ale anului 2016, desemnate de către cititorii ziarului UNGHIUL, a avut loc pe 11 ianuarie. Evenimentul a decurs într-o atmosferă degajată, la care s-au rostit mesaje de felicitare şi îndemnuri pentru succes. Nicolae Sanduleac, directorul ziarului, a înmânat diplomele personalităţăţilor atribuindu-le şi câte un îndemn transmis de la cititori.Totodată cei mai buni dintre cei buni ai anului 2016 au fost puşi şi la încercare, adresându-li-se câte o întrebare. Vedeţi ce răspunsuri ingenioase au fost spuse.
Mihail Burlacu, primarul comunei Zagarancea
— Dacă n-ar fi Zagarancea, atunci care primărie merită să fie numită Number One?
— Avem multe primării în raionul Ungheni care sunt pe locul I: Cetireni, Todireşti, Cioropcani, Hârceşti, Măgurele. Şi te simţi de succes atunci când ai colegi care sunt la acelaşi nivel. M-ar bucura dacă în zona Cula satele ar fi dezvoltate, de aceea trebuie să dăm o mână de ajutor, să promovăm aceste localităţi, să implementăm proiecte de infrastructură ca să fie Numărul Unu.
Raisa Cojocaru, directoare Şcoala de Arte Plastice Ungheni
— În ce culori aţi picta portretul vieţii dvs?
— Îmi plac toate culorile, chiar dacă iarna are mai puţine nuanţe în paleta sa. Totuşi, în special şi preponderent îmi plac florile. Este o minune lăsată pe pământ de Dumnezeu, au atâta frumuseţe, atâta culoare. Cu toate că sunt manager de mai mulţi ani, nu pot să nu iau în mână penelul şi să pictez ceea ce mă face să mă simt bine, anume flori. Vreau să vă doresc şi dvs. ca să aveţi parte în viaţă de cele mai frumoase culori, iar imaginea societăţii să fie oglindită doar în culori calde.
Ion Poia, director SRL „Logos-Art” Ungheni
— Câţi kilometri trebuie să alergaţi pentru a avea succes?
— Am practicat atletismul. Şi acum îmi place sportul, joc fotbal, pentru mine e un hobby. Îmi amintesc, cu mai mulţi ani în urmă am făcut un pariu cu fiul antrenorului Mihai Grosu, Vasile, că voi alerga de la Sipoteni până la Ungheni. Am alergat 53 de km, am slăbit 4.400 g. La finiş mi-am pierdut cunoştinţa şi m-a luat ambulanţa. Pariasem atunci pe 3 kg de frigărui, despre care mi-am amintit peste patru ani. De aceea acum vă spun că distanţa nu are importanţă, ci direcţia. Dacă luăm o direcţie corectă în viaţă, din care să primim plăcere, nu numai bani, atunci ai şi succes.
Maria Savciuc, directoarea Gimnaziului Todireşti
— Numiţi trei lucruri pe care le-aţi schimba în sistemul de educaţie
— Trebuie să facem schimbări, nu de ochii lumii. Să ne implicăm în comunitate. În primul rând, aş oferi micul dejun tuturor elevilor. La Todireşti, absolut toată mâncarea se dă pentru copii, nu se duce în căldarea cu gunoi. A doua schimbare se referă la majorarea salariului profesorilor. Nu în ultimul rând, poate nu ţine de competenţa mea, dar aş dori ca domeniul să fie condus de un profesor, care a trecut toate treptele de pregătire.
Nicanor Buzovoi, director SRL „Agrosfera-BM” Pârliţa
— Aranjaţi în ordinea priorităţilor: agricultură, familie, divertisment, politică
— „Agricultura nu pot să o pun pe primul loc. De acest domeniu în care activez are cine să se ocupe, eu doar îi veghez, direcţionez. Mai degrabă aş menţiona divertismentul, aici mai multe se contopesc. Mi-am luat în sarcină să dezvolt ramura socială: odihna pentru copii, maturi, să aduc în această direcţie ceva nou. Munca este sursa de existenţă, iar de familie nu pot uita, nu ar fi corect, dar nici posibil. Nu sunt indiferent nici faţă de politică, dar mai mult de politica agrară.
Igor Rotaru, antrenor la Şcoala de Sport raională Ungheni
— Jucaţi dame pentru că vă plac damele?
— Ce-i frumos şi lui Dumnezeu place. Apreciez mult doamnele pentru calităţile bune sufleteşti, aspectul exterior mai puţin contează. Dragostea faţă de jocul de dame vine de la tatăl meu, a fost director de şcoală, primar. Datorită lui, interesul faţă de jocul minţii a fost implantat multor copii. Am îndrăgit şi eu acest sport, îmi place că activez în domeniul în care am satisfacţie sufletească.
Iurie Vrabie, director SRL „Prog-Agroter”, Valea Mare, preşedinte Asociaţia Producătorilor Agricoli „Uncalnis”
— Când aţi ţinut în mână ultima dată sapa?
— Omul prin muncă se educă. Am lucrat în brigada şcolărească fiind încă elev în clasa a IV-a, dar am prăşit pe câmp alături de mama. Îmi amintesc că de fiecare dată când prăşeam eram desculţ, simţeam căldura pământului, ceea ce este un sentiment de nedescris. Desigur, astăzi sunt alte metode de lucrare a pământului, nu se mai foloseşte munca manuală. Totuşi, pe lângă casă am un teren mic, eu mai puţin îl îngrijesc, dar vara trecută chiar am ţinut sapa în mână, îmi place să trag ţărâna pe lângă tulpina unei plante de roşii sau castraveţi.
Ludmila Guzun, preşedinta raionului Ungheni
— De ce v-aţi înconjurat doar de vicepreşedinţi-bărbaţi? Sunt mai buni decât vicepreşedinţii-femei?
— Este o întrebare delicată, e o situaţie pe care o cunoaştem cu toţii — preşedintele nu îşi alege vicepreşedinţii. Mereu m-am străduit să fiu apreciată pentru ceea ce fac şi nu pentru că sunt femeie. Să nu se supere stimaţii noştri bărbaţi, dar femeilor le este mai greu să se implice în viaţă socială, politică sau economică. Să nu uităm că pe umerii lor cad şi alte însărcinări, cum ar fi treburile casnice şi educaţia copiilor. Am trei vicepreşedinţi: unul — cu experienţă, alţii doi sunt mai tineri, dar cu studii în administraţia publică. Le spun de fiecare dată să înveţe mereu, să preia din experienţa altora, „să fure” lucruri bune, căci eu personal, de la oamenii cu care am comunicat am încercat să învăţ ceva. Apreciez doamnele active, vreau să am alături cât mai multe asemenea persoane, ţin să menţionez că femeile care lucrează în echipa aparatului preşedintelui sunt chiar bune.
Vasile Grosu, director market „Ninel”, restaurant „Andy”s Pizza” Ungheni, consilier raional
— Acasă la dvs. se mănâncă doar pizza?
— Soţia, mama mea şi a soţiei, dar şi tatăl gătesc foarte bine. Le spun că sunt aşi în arta culinară, de aceea acasă la noi se găteşte mult şi gustos. Mă consider un norocos din acest punct de vedere, doar fiecărui bărbat îi place să mănânce bine şi gustos. Dar mâncăm şi pizza, de ce nu, mai ales că uneori îi spun soţiei să ia o pauză, să nu gătească atâta, să mai apelăm şi noi la serviciile pe care singur le şi prestăm.
Rodica Toma, directoare Casa Limbii Române „Mihai Eminescu”, Ungheni
— Care păpuşă este preferată din cele 50 confecţionate pe parcursul anului trecut?
— Toate păpuşile îmi sunt dragi în egală măsură, fiecare are personalitatea ei, are un prenume, poate chiar sunt diferite după caracter, temperament. Nu pot să aleg una anume, căci au fost confecţionate cu multă dăruire de sine, dragoste, pasiune şi gingăşie.
