Personalități marcante despre Unire și Unitate Națională
Mihai EMINESCU
”Azi limba este una, azi datina e una și etnologic e același popor – românesc…”.
Ion GHICA
”Istoria românilor ne arată că Unirea a fost întotdeauna țelul cel mai dorit al lor. Ori de câte ori viitorul a surâs României, fiii ei nu au lipsit de la a aspira către Unire”.
C. A. ROSETTI
Munteanul, moldovanul și ardeleanul sunt toți români, sunt frați, o singură națiune, uitați-vă între voi…”.
Alexandru Ioan CUZA
”Unirea e singura stare politică ce putea să asigure viitorul nostru și să ne permită a da Țării organizarea ce o așteaptă de atât de mult timp”.
Alexandru Ioan CUZA
”Români! Unirea este îndeplinită. Naționalitatea Română este întemeiată… Alesul vostru va da astăzi o singură Românie. Vă iubiți Patria, veți ști a o întări”. 1859.
Simion BĂRNUȚIU
”Unirea va forma o putere națională, care va câștiga respectul națiunii române, chiar în fața altora, care până acum n-au recunoscut nici o
obligație către români”.
Bogdan PETRICEICU HASDEU
”Moldova, Transilvania și Muntenia nu există pe fața pământului. Există o singură Românie: există un singur corp și un singur suflet, în care toți
nervii și toate suspinele vibrează unul către altul”.
Mihail KOGĂLNICEANU
”Unirea este actul energic al întregii națiuni române. Unirea, Națiunea a făcut-o””.
Ioan RAȚIU
”Existența unui popor nu se discută, ci se afirmă”.
D. C. BRĂTIANU
”Unirea este singura temelie statornică a edificării viitorului nostru, fără dânsa, ce se va clădi va fi clădit pe nisip”.
Nicolae BĂLCESCU
”Unitatea națională fu visarea măreață a voievozilor noștri cei viteji, a tuturor bărbaților noștri cei mari, care întrupară în sine cugetarea poporului spre a o manifesta lumii. Pentru dânsa ei trăiră, munciră, suferiră și muriră. Pentru dânsa Mircea cel Bătrân și Ștefan cel Mare se luptară toată viața lor cu urgia turcească, pentru dânsa Mihai cel Viteaz cade ucis în Câmpia Turzii, pentru dânsa Horia moarte cumplită pe roată suferi”.
Regele FERDINAND I
”În numele Românilor din Vechiul Regat, din Basarabia și din Bucovina, astăzi uniți, cu profundă recunoștință primesc Hotărârea fraților noștri de peste Carpați, de a săvârși Unitatea Națională a tuturor românilor de la Tisa până la Nistru”. 1918.
Iuliu MANIU
”Unitatea politică este consecința logică a trecutului nostru istoric și o absolută necesitate, un drept indiscutabil ieșit din unitatea noastră etnică, având aceeași limbă și cultură, aceleași tradiții și aspirații”.
Regina MARIA
”Te binecuvântez, iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasă țară, care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut
toate. Frumoasă țară mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută”.
Vasile GOLDIȘ
”Unirea tuturor românilor într-un singur stat este cea mai firească pretenție a civilizației contemporane”.
Deosebirea dintre Ei și NOI: Ei au Declarat și au Realizat, Noi Declarăm, dar nu realizăm.
Unirea tuturor românilor începe de la Chișinău
Complexitatea situației în care se afla Republica Democratică Moldovenească (1917-1918) i-a determinat pe liderii politici basarabeni să vadă soluția salvatoare în Unirea ei cu România.
Prezența armatei române în Basarabia a demonstrat, că ea este o forță organizată, capabilă să înlăture haosul, să apere munca pașnică a locuitorilor și să creeze o atmosferă de siguranță pentru populație. În această atmosferă, ideea de Unire a Basarabiei cu România capătă amploare. Apeluri de a se uni cu România, dar și rezoluții de unire au adoptat studenții moldoveni din Basarabia, învățătorii din județul Chișinău, zemstvele și județele Bălți, Soroca, Orhei ș.a. Până și cei mai înfocați adepți ai păstrării independenței Republicii și, evident, adversari ai Unirii Basarabiei cu România, au înțeles, că existența în continuarea a Republicii Democratice Moldovenești era o aberație și o iluzie irealizabilă în situația în care imperialismul bolșevic (rus) punea în pericol independența Poloniei,
Finlandei, dorința de libertate a Bielorusiei, Ukrainei, Georgiei etc. De asemenea el devenise o amenințare și la independența Republicii Democratice Moldovenești, a drepturilor naționale și libertăților democratice a populației basarabene (asemănătoare în multe privințe
cu situația de astăzi din Republica Moldova).
În zilele de 20-23 martie 1918, o delegație a Sfatului Țării (Ion Inculeț. Pan Halippa, Daniel Ciugureanu) s-a aflat la Iași, pentru a discuta problema unirii cu guvernul român în frunte cu Alexandru Marghiloman, care a acceptat propunerile de Unire făcute de reprezentanții dintre Prut și Nistru. Bineînțeles, cu acordul Puterilor Centrale și al Antantei aflate în război.
La 27 martie 2018, Sfatul Țării s-a întrunit în ședință solemnă și a votat ”în numele poporului Basarabiei” Declarația de Unire a Basarabiei cu România: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru și Marea Neagră și vechile hotare cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, iar puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului ca popoarele
singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mama sa – România!”. Astfel de principii stau și la baza Declarației de Independență a R. Moldova (1991), însă deputații aleși democratic în primul parlament nu au avut curajul și conștiința de a trece
la desăvârșirea procesului de reunificare cu România.
Din cei 125 de deputați prezenți la ședință, 86 au votat pentru unire, dintre care 3 conaționali (Ștefan Botnariuc – ucrainean, Nicolae Cernov– rus, Felix Dudkevici – polonez), 3 voturi au fost împotrivă (deputații ucraineni M.
Starenki și A. Osmolovski și deputatul bulgar Ștefan Balamez), iar 36 s-au obținut. Din diverse motive 13 deputați au lipsit de la ședință cu mandate
valide.
La 28 martie, Regele României Ferdinand I a adresat conducătorilor Republicii Democratice Moldovenești o telegramă de felicitare: ”Cu adâncă emoție și cu inima plină de bucurie am primit știrea despre istoricul act săvârșit la Chișinău”.
La 30 martie 1918, o delegație a Basarabiei condusă de Ion Inculeț, Pan Halippa și Constantin Stere a înmânat Regelui Ferdinand I Declarația de Unire a Basarabiei cu România, aceasta fiind promulgată prin decret regal
la 9 aprilie 1918. După Unire, Ion Inculeț și Daniel Ciugureanu au fost desemnați ca miniștri în Guvernul României. Președinte al Sfatului
Țării a fost ales în unanimitate Constantin Stere.
Astfel s-a realizat un fapt măreț în viața neamului românesc. Însemnătatea acestui act a fost de o importanță cu adevărat vitală. Prin Unirea Basarabiei cu România se încheia un capitol din istoria tragică a neamului nostru.
Torentul Unirii, început la Chișinău la 27 martie 1918, s-a declanșat pe deplin la 1 decembrie 1918 – Unirea tuturor românilor într-un singur stat
unitar – România.
Urmăm exemplul prin unirea așa numitelor partide unioniste sau acestea continuă să plutească ca frunzele pe apă numai înainte de alegeri? Partide de care vreți, dar fără lideri adevărați.
