Ziua de 9 mai nu a trecut neînsemnată la Centrul de Reabilitare și Integrare Socială a Bătrânilor din Ungheni. Angajații centrului au organizat o adevărată ceremonie, consacrată comemorării eroilor căzuți pe câmpurile de luptă, pentru cei 22 de rezidenți ai instituției.
Chiar dacă, condițiile impuse riscau să le compromită festivitatea, fiindcă, până acum de fiecare dată programul artistic era pregătit de grupuri de elevi de la diverse școli, acum angajații instituției au fost nevoiți să se pregătească singuri.
Festivitatea a fost deschisă de un recital de poezie „Cămășile” de Grigore Vieru, recitată de una din asistentele sociale, iar tradiționalul cântec ”Sinii platocek” a fost interpretat instrumental de șoferul instituției. Câțiva dintre bătrâni au uitat de bastoane, iar pentru câteva minute, au încins ringul de dans ca în vremurile tinereții.
Neli Lupu, administratoarea centrului, povestește că beneficiarii s-au obișnuit deja ca fiecare sărbătoare să fie cinstită cum se cuvine. Iar dacă uni, aflându-se primul an în centru, nu își închipuiau până acum cum ar arăta o comemorare fără paradă și monument, alții, veterani ai centrului, fiind părtași și în anii precedenți, s-au pregătit din timp, făcând chiar și repetiții de dans.
„Le-am dăruit flori tuturor beneficiarilor, am depănat amintiri, iar câțiva dintre ei au scăpat și câteva lacrimi. Pe atunci erau copii, iar noțiunea de război le era necunoscută. Nu știau ce urma să vină. Ororile și foametea prin care urmau să treacă. Printre rezidenți avem și copii de veterani, chiar și soții”, a relatat Neli Lupu.
„Avem 7 ani, când a început războiul. La noi în Cornova au venit nemții. În casa noastră au și locuit câțiva. Îmi aduc aminte și acum, cum a vrut unul să mă împuște, noroc că a intervenit altul, i-o fi spus că sunt fata stăpânilor casei și m-au lasat”, povestea Olga Nemțanu.
Olga Sorbală este o altă rezidentă a centrului, care și-a pierdut tatăl în război, iar ulterior s-a căsătorit cu un veteran. Soție de veteran este și Lidia Popovici, dânsa își amintește și până astăzi primele bubuituri – semn că începuse războiul. Iar Gheorghe Gîrbu a povestit despre greutățile prin care a trecut după război. Fiind mulți copii în familie, din lipsă de hrană, mâncau rădăcini.
Întreaga ceremonie a durat mai bine de două ore, iar spre final, muzica și voia bună au luat locul lacrimelor și a poveștilor triste.
