Astăzi facem cunoștință cu o persoană interesantă, consilier bancar și antrenor de tenis de masă la Școala Municipală de Sport Ungheni, Andrian Ghețu.
— Vă cunosc toată viața și nu știu nimic despre dvs. Povestiți-mi.
— Ultimii 13 ani lucrez la una dintre filialele bancare din Ungheni, am început ca inspector de credite, acum sunt consilier bancar. După absolvirea facultății, am lucrat ca inspector fiscal, auditor financiar și mi-am încercat forțele ca vameș. Am devenit antrenor de tenis de masă în luna septembrie a acestui an, lucrând cu jumătate de normă la Școala Municipală de Sport.
— Sunteți din Ungheni, absolvent al liceului „Vasile Alecsandri”. De ce nu ați studiat la liceul „Mihai Eminescu”, unde lucra mama?
— Am început să învăț la școala nr. 1 de pe vremuri, unde mama lucra ca învățătoare. După clasa a VII-a, când s-a deschis primul gimnaziu din Ungheni, eu cu mai mulți colegi de clasă ne-am transferat acolo. Cu timpul, gimnaziul a devenit liceu. L-am absolvit în 1994 și am intrat la prestigioasa la acea vreme Academie de Studii Economice.
— Nu existau alte opțiuni în afară de finanțe?
— Fratele mai mare, Oleg, care la acel moment deja absolvise cu mențiune Universitatea de Stat și lucra ca profesor de matematică la Chișinău, mi-a sugerat să intru la această academie. Atunci doream să merg pe urmele mamei și să devin pedagog, dar, cunoscând din experiență situația financiară a profesorilor, am decis să încerc sectorul financiar. Am susținut cu succes examenele, am intrat în grupa bugetară a Facultății Bănci și Finanțe. În 1999, am absolvit academia.
— Cunoștințele obți-nute la academie vă ajută în viața de familie? Sau cel mai bun finanțist, economist este soția?
— În viața de familie, componenta financiară nu ajută, dimpotrivă, împiedică, finanțele sunt peste tot, nu întotdeauna fiind suficiente. Este greu să ții pasul cu ele, se pare că ai câștigat ceva, iar când mergi la magazin, la piață, ai puțin, din păcate, acestea sunt realitățile vieții. Soția îmi ajută în toate, inclusiv în finanțe, fără ea nu pot.
— Unde și cum ați întâlnit-o? S-a schimbat ceva când ea v-a devenit soție, mamă a fiicei și a fiului dvs.?
— Am cunoscut-o pe soția mea la locul ei de muncă, unde își încerca puterile ca ajutor de contabil. Cred că asta a fost soarta, cum să explici altfel întâlnirea unui băiat și a unei fete care sunt împreună de 16 ani. Ulterior, a studiat la Universitatea de Stat dreptul ecologic, lucrează în specialitatea ei și protejează natura împotriva infractorilor. Ea a fost întotdeauna cea mai bună. Ba nu am dreptate, a devenit și mai frumoasă și mai înțeleaptă. Iar când au apărut copiii, în general a înflorit.
— Tenisul a devenit o parte din viața dvs. De ce, când și cum?
— Am îndrăgit tenisul de masă din copilărie, când jucam în curte la o masă improvizată sau acasă, la o masă obișnuită cu fratele meu, fără palete și plase, jucam cu tot ce aveam la îndemână, chiar organizam turnee întregi. Pentru mine, tenisul este o adevărată satisfacție, o posibilitate de a uita pe un timp de probleme. Acum, copiii au atâtea condiții, echipamente, rămâne doar să se antreneze, dar, din păcate, nu există dorință sau altceva, trebuie să fie împinși, să le promiți ceva. Cred că aceasta este o lacună a părinților. Practic aceste gen de sport de mai bine de 25 de ani, am participat la competiții, inclusiv republicane. De aceea am decis să încerc a transmite copiilor cunoștințele și experiența mea. Vreau să spun că avem băieți buni care sunt interesați de acest sport captivant. Despre rezultate vom putea vorbi în viitorul apropiat. Sper să fie așa.
— Care succes îl con-siderați cel mai mare?
— Succesul meu este familia, copiii, mama, soția, fratele meu. Fără ei, nimic nu ar fi fost. Restul nu contează, tot ce este material e trecător, dar mulți, din greșeală, îl pun mai presus de orice. Aceste bunuri sunt iluzii temporare.
— Politica vă interesează?
— Politica pentru mine, așa cum ar trebui să fie pentru fiecare cetățean, este apropiată. În timpul liber reflectez asupra ultimelor evenimente, analizez, discut dacă am cu cine. Până acum, nu am fost membru nici al unui partid din perioada post-sovietică. Regret lipsa deciziilor politice în favoarea poporului. În acest caz, consider vinovat electoratul înapoiat care nu înțelege problemele politice și nu este interesat de ceea ce se întâmplă de fapt, ci se preocupă doar de propriile sale probleme. Cum scria celebrul filosof francez Joseph de Mestre, „Fiecare națiune are conducătorii pe care îi merită.”
