Tatiana Podgornâi-Ternovschi: „Sunt fericită. Nu am visat la o viaţă atât de frumoasă”

Este ungheneancă. Tânără. Soţie, mamă a doi copii. Mai nou a pus pe roate şi o afacere inedită – un salon de remodelare corporală în oraşul Ungheni. Cert e că investiţia sa, în mare parte, a cerut unele sacrificii. Mai mult de zece ani a muncit peste hotare, în Italia. Departe de familie. Tot acolo l-a cunoscut pe soţul său, Denis, care e şi el unghenean. Tatiana s-a dovedit a fi o interlocutoare interesantă care a povestit despre începuturi, familie şi planuri.
— Plecarea ta în Italia a fost cu scopul de a câştiga bani pentru a-ţi îndeplini visul ca să devii independentă financiar?
— Am plecat pentru că aşa erau timpurile atunci, cu 13 ani în urmă. De altfel, am fost prima tânără necăsătorită din Ungheni, care a venit să câştige un ban în Reggio Emilia. Am vrut să fiu independentă financiar, să cunosc lumea, să îmi cumpăr un apartament, dar şi să îmi ajut familia. Nu aveam nici 20 de ani împliniţi, când am plecat într-o ţară străină. Mi-a fost greu să fiu departe de părinţi, să trăiesc într-o societate cu o mentalitate diversă. A fost o experienţă dură, care însă mi-a prins bine în viaţă. Am început să preţuiesc banii, să privesc lumea cu alţi ochi.
— Peste hotare ce ai lucrat?
— Am avut diferite activităţi. De la baby-sitter, vânzătoare, la administratoare de bar. Peste ani, fiind căsătorită, deja aveam locuinţa proprie în Italia, o situaţie bună, din punct de vedere financiar. Eram printre puţinii ungheneni care în acest timp cât am muncit în Italia ne-am pus bine pe picioare.
— De ce aţi revenit înapoi?
— Soţul a avut o propunere de a administra un magazin aici, în oraşul Ungheni. Atunci am revenit cu toată familia. Uneori duc dorul traiului din Italia, totuşi, psihologic, mai bine mă simt acasă. Aici sunt în ţara mea, suntem alături de părinţi. Totuşi, de 3-4 ori pe an mergem în Italia, chiar şi mâncarea pe care o gătesc acasă e italiană.
— Cum a apărut ideea de a deschide un salon de remodelare corporală la Ungheni?
— Ideea acestui salon a fost spontană. Aveam câteva aparate pentru cosmetologie, un solar. De vreo trei ani erau depozitate acasă şi mă gândeam că voi face o activitate, dar mai târziu. Salonul pentru remodelare corporală nu a fost visul meu, pentru că vreau să deschid un restaurant cu specific italian. Totuşi când am aflat că acest spaţiu se dă în arendă, imediat m-am activizat. Nu prea aveam multe tangenţe cu procedurile de înfrumuseţare, dar iată că acum îmi place. Am investit în reparaţie, mobilă, aparataj. Am avut susţinerea deplină a soţului, mai ales că atunci nu aveam un job, eram mai mult acasă, cu copiii.
— Cine sunt clienţii tăi?
— Sunt persoane care doresc să aibă grijă de înfăţişarea şi corpul lor, profesori, medici, femei trecute de 50 de ani, majoritatea din mediul rural. Mă bucur când văd că femeile au grijă de ele, au prins gustul vieţii şi vor să trăiască sănătos. Pe lângă procedurile pe care le fac la noi în salon, mai atrag atenţie şi la regimul lor alimentar, să consume apă cât mai multă. Astfel rezultatul este vizibil. De altfel şi bărbaţii fac proceduri faciale.
— De ce nu ai făcut studii la o facultate?
— Erau timpuri grele atunci. Părinţii nu erau într-o stare financiară bună. Am ales să plec peste hotare, numai să nu facă acest lucru mama. Am început să urmez o facultate mai târziu, dar studiile nu le-am finalizat. Familia mereu mă încurajează şi diploma de studii superioare va fi un alt scop pe care trebuie să îl realizez. Am făcut anumite pregătiri în domeniul cosmetologic în Italia şi fac proceduri cosmetologice în salon.
— Ce sfaturi ai pentru cei care doresc să îşi înceapă afacerea?
— În ţara noastră avem totul şi în acelaşi timp nimic. Mi se pare că unele localuri sunt cam neinspirate. Da, toţi doresc să deschidă restaurante, cafenele, dar le văd fără personalitate. Asta o afirm în comparaţie cu ceea ce am văzut în Italia. Eu prefer să fac lucrurile precum le-am văzut în această ţară europeană. Nu înţeleg la ce bun să ai zece vânzători sau ospătari, cu un salariu mizer, în locul a două persoane sau trei care ar face faţă mult mai bine şi ar avea un salariu de zece ori mai mare.
— Eşti mulţumită de ceea ce ai atins în viaţa ta?
— Sunt o femeie împlinită, o mamă şi o soţie fericită. Nu am visat să am aşa o viaţă frumoasă. Avem obiceiuri frumoase de a ne aduna în jurul mesei, la cină şi discutăm mult, să povestim totul ce am avut de trăit în acea zi. Mergem cu toţii la odihnă.
— Viitorul copiilor tăi îl vezi în Italia?
— De ce nu? Dacă vor avea posibilitatea să plece în această ţară într-un schimb şcolar, cu plăcere îi voi susţine. Ei vor decide unde să se formeze. Noi îi vom susţine şi îndruma.
— Ce planuri ai?
— La moment voi activa în acest salon. Totuşi visez să am un restaurant cu specific italian, cu preţuri accesibile, unde poate să ia masa întreaga familie.