Cu această denumire, la începutul anului trecut, în micul oraș Mizil din județul Prahova a avut loc cel de-al XII-lea Festival Internațional de Poezie și Epigramă, iar recent a fost lansată o antologie de poezii și epigrame care au participat la el. Trebuie menționat că această colecție este o lucrare destul de amplă, nu numai în sensul că conține peste 300 de pagini, ci și în ceea ce privește cantitatea de muncă depusă, deoarece 422 de concurenți s-au înscris pentru a participa la festival, dintre care 131 au fost în secțiunea epigramă, restul – poezie.
Partenerul principal al festivalului a fost și rămâne Fondul Cultural cu același nume pe care l-a împrumutat de la poetul, publicistul de la sfârșitul secolului XIX – începutul secolului XX, George Ranetti. Una dintre comediile acestuia s-a intitulat „Romeo și Julieta la Mizil”. Ziarul „Unghiul” nu ar fi scris probabil despre toate acestea dacă printre participanții la festival nu ar fi fost ungheneanul Vasile Lupu, cunoscut poet și cantautor, iar lucrările sale nu ar fi fost menţionate şi publicate în acest almanah. Printre autorii de epigrame din Brașov, Iași, Galați, Brăila, Ploiești, Târgu Jiu, Cluj-Napoca, Constanța, Buzău, București, Târgoviște și multe alte locuri, figurează și numele lui Vasile Lupu din Ungheni, care semnează 4 epigrame. „Banul, frate, miros n-are,/ Cred că e adevărat,/ Dar miroase tare, tare/ Banul ce-i prea mult spălat!” – este una dintre ele.
Sunt menționate şi poeziile lui Vasile Lupu „Știu că știi …”, dedicate prietenului, cunoscutului interpret și concetățean Vali Bogean, „De Unire” și, bineînțeles, un poem pentru cea mai iubită femeie – mama, care cu greu poate lăsa pe cineva indiferent: „Și te-am văzut din vale/ Urcând încet cărarea/ Spre casa noastră care/ Trăiește așteptarea”.
