Noi nu mai suntem români și nu știu dacă vreodată o să mai fim. Noi suntem un popor obosit, chinuit de atâtea schimbări nefaste și nesiguri de unde venim și încotro ne îndreptăm. Un popor care mai scrie cu caractere chirilice, într-o limbă cu două denumiri, contaminată cu împrumuturi și înlocuită la prima ocazie cu oricare alta, vorbită la fel de incorect. Un popor care își ascunde identitatea și roșește când îi e descoperită peste hotare.
Noi nu suntem români și nici măcar moldoveni nu suntem. Noi suntem cetățeni ai statului care ne oferă posibilitatea să le dăm copiilor un pic mai mult decât ni s-a dat nouă. Dificil să îți pese de istorie, de drapel și de națiune, când gândurile îți sunt ocupate cum și pe ce le cumperi copiilor mâine o pâine.
Am sperat un timp că suntem capabili să smulgem stema de pe tricolor, noi, generația care a învățat să gândească, să își aleagă media din care să se informeze și să își dorească pe lânga felia de pâine, o bucată de mândrie că suntem ceea ce suntem. Și am sperat atât de mult.., și am făcut atât de puține… Pentru că, oricât ar displăcea, avem programat în codul genetic capul plecat pe care nu îl taie sabia și curajul atunci când nu ne vede nimeni. Pentru că, se cumpără ușor orice idee, cu sume mai mari decât cele sperate și le dai dracului dacă ele îți pun în pericol viața proprie și a celor apropiați. Suntem departe de a fi o națiune de martiri, crescută fără dragoste și respect de țară, învățată să execute comenzile dresorilor.
Noi suntem un popor ciudat, care mai plânge pierderea lui Ion și a Doinei Aldea-Teodorovici, dar care merge la concerte cu invitați ruși, în centrul capitalei, de Ziua Independenței. Un popor care își deplânge soarta, dar care are ceva mai important de făcut în ziua alegerilor decât să își facă alegerea sau, mai rău, o vând pentru 100 de lei. Un popor care nu se revoltă, care acceptă ce i se dă și nu îndrăznește la un pic mai mult. Un popor care își alungă copiii în străinatate și se miră de casele mai mari, mai frumoase, dar nelocuite… Un popor mai mândru printre străini că aparține țării de unde e pornit, decât cel rămas acasă.
Și nici măcar nu îl poți învinui cu sinceritate, pentru că e produsul “hranei” cu care îi e alimentat creierul de atâta timp.
Astăzi, când un mesaj pe o rețea de socializare poate scoate în stradă zeci de mii de oameni, noi mai orbecăim prin întuneric și stăm pe același post de televiziune.
Mă întreb, câți dintre moldoveni au auzit de la acest post TV că zilele trecute s-au făcut 26 de ani de când Republica Moldova a fost atacată la Nistru? Câți alții decât familiile care și-au îngropat atunci bărbații au oftat sau și-au încordat pumnii? Câți dintre ei au auzit vorbindu-se despre Declarația simbolică de Unire cu România și câți au dat o fugă la vecini să le împartă convingerea că ar fi bine să semneze și sătucul lor? “Păi, dacă românii nu ne vor…”, zic cei care și-ar dori parcă Unirea, dar nu mai sunt convinși că sunt, de fapt, români. “Păi, dacă rușii ne permit să facem niște bani.., e semn că ne-ar vrea mai mult decât românii”. “Păi, dacă încolo e mai ușor de dus.., ne ducem, nu avem încotro”.
Mai multe localități din Moldova au semnat totuși Declarația simbolică de Unire cu România. E puțin față de cele peste 900 de primării pe care le deține RM, e SIMBOLICĂ Unirea asta, dar e ceva.
Printre aceste localități nu se numără cea care o definește drept Baștină pe a mea și nu sunt sigură că ar nimeri în această listă, dar am admirat triumfal cum locuitorii din Sadova (baștina Președintelui Dodon) au semnat, chiar dacă Capul Statului e convins că “astfel de declarații au un caracter antistatal, antipopular şi neconstituţional” și amenință tragerea la răspundere, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale, a tuturor celor care se fac vinovaţi de organizarea şi desfăşurarea acestor acţiuni”.
Noi suntem un popor cu un președinte nerecunoscut de propriii cetățeni, necunoscător al istoriei Statului pe care îl conduce, indiferent la convingerile și dorințele acestui popor. Un popor care, pâna ce va face bine, mai lucrează un pic în străinătate.