„Nivelul de dezvoltare al oricărei societăți este invers proporțional cu dorința sa de a recurge la violență sub influența discursurilor în public“, a spus Gregory Roberts, un scriitor modern, ale cărui cărți „Shantaram“ și „Umbra muntelui“ au devenit bestseller-uri, și este greu să nu fii de acord cu el.
În opinia mea, de mai multe decenii nu mai coborâm de pe „baricade”, așa că nu putem decât să visăm la un nivel decent de dezvoltare a societății. Este adevărat că, în același timp, și nivelul decent de viață rămâne doar un vis.
Am scris deja de mai multe ori că noi, așa cum am început de la goana sovietică pentru „a ajunge și a depăși SUA la mulsorile de lapte și numărul de ouă de la o găină”, așa și continuăm. Ne luptăm cu cei care cred altfel, care vorbesc altfel, nu se uită în direcția care trebuie, luptăm cu sărăcia, pentru pensii și salariile decente, dar se întâmplă așa că întreaga forță creatoare a societății, întregul potențial intelectual, destul de semnificativ – uitați-vă ce tineri avem, ce succese reușesc să obțină în străinătate, dar, din păcate, nu în propria țară – pleacă și nu există nicio schimbare vizibilă.
Iar acum, când a apărut șansa să se facă imposibilul, am anunțat deja „vânătoarea de vrăjitoare” la nivel local. În ceea ce privește „imposibilul”, pe mine mă chinuie întrebarea de ce acest „imposibil” trebuia de făcut în ultimul moment și nu mai devreme. Deși salvatorul națiunii explică, chipurile, dacă ar fi făcut acest lucru în martie sau aprilie, ce presiune ar fi fost exercitată asupra deputaților! Ca și cum el nu ar fi fost atunci când s-a săvârșit la lumina felinarelor pe timp de noapte – a devenit un stil pentru noi sau ceva de genul acesta? Deși e vorba de politică și politicieni și este greu de înțeles și de explicat.
În calitate de simplu cetățean al țării, aș dori ca noul guvern să înceapă curățarea grajdurilor lui Augias cu schimbarea conducerii tuturor structurilor centrale. Dar el, la rândul său, și-a selectat deja echipa. În cele trei luni după alegeri, atunci când fiecare trăgea jăraticul la turta sa, s-ar fi putut gândi și probabil s-au gândit că e demn de a conduce o instituție sau alta ca să nu se târguiască acum, iar acest lucru, de altfel, se întrezărește deja la orizont.
Și chiar aș vrea ca aici, pe teren, să nu fie declarați toți democrații dușmani ai poporului, să nu fie calomniați pe un cap sau arătați cu degetul. Ce înseamnă a fi vinovat fără vină, credeți-mă, știu. Deși îi înțeleg și pe unii dintre luptătorii actuali, pentru că pe acest val poți să înhați un scaun și pentru tine dacă vei striga cel mai tare „țineți hoțul”. Să nu uităm: cum e Tanda, așa e și Manda.
