18 iulie 2016 – CCM a decis că securitatea traficului rutier prezintă un interes public major, prin urmare asigurarea acesteia este o obligaţie pozitivă a statului. Unitatea de transport, ca participant la trafic, reprezintă o sursă de pericol sporit. Prin urmare, conducătorul mijlocului de transport are obligaţia de a respecta anumite reglementări impuse de autorităţi pentru evitarea riscurilor rezultate din utilizarea autovehiculelor.
Conform unui comunicat al Curții Constituționale, la originea cauzei s-a aflat excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical” din articolul 2641 alin. (3) din Codul penal, ridicată de avocatul Igor Chiriac într-un dosar, aflat pe rolul Judecătoriei Bălți. Autorul excepției de neconstituționalitate a pretins că prevederile respective, care incriminează refuzul, împotrivirea sau eschivarea conducătorului mijlocului de transport de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii stării de ebrietate şi a naturii ei, în cadrul examenului medical, contravin prevederilor articolelor 16 alin. (2), 23 alin. (2), 28 și 31 alin. (1) din Constituţie.
Audiind argumentele părţilor și examinând materialele dosarului, Curtea a reținut că prevederile articolului 28 din Constituție garantează fiecărei persoane dreptul la viață privată, stabilind în acest sens un grad de protecție împotriva oricăror ingerințe asupra acestuia.
În același timp, în jurisprudența sa Curtea a subliniat că dreptul la respectarea şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private nu poate fi un drept absolut, ci unul care poate implica limitări cu condiția că acestea sunt rezonabile şi proporţionale cu scopul legitim urmărit.
Curtea a menționat că securitatea traficului rutier prezintă un interes public major, prin urmare asigurarea acesteia este o obligaţie pozitivă a statului. Unitatea de transport, ca participant la trafic, reprezintă o sursă de pericol sporit. Prin urmare, conducătorul mijlocului de transport are obligaţia de a respecta anumite reglementări impuse de autorităţi pentru evitarea riscurilor rezultate din utilizarea autovehiculelor.
Totodată, Curtea a relevat că procedura de testare alcoolscopică şi examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate a persoanei este reglementată de cadrul normativ care instituie unele garanții în acest sens.
Curtea a reţinut că necesitatea intervenţiei în viaţa privată prin obligarea conducătorului mijlocului de transport la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii stării de ebrietate este justificată de protecţia unor valori importante ca ordinea publică, securitatea în trafic, prevenirea pericolului pentru viaţa şi integritatea fizică a altor persoane, precum şi prevenirea pericolului asupra vieţii, integrităţii corporale a însuşi conducătorului mijlocului de transport.
În același sens, jurisprudența constantă a Curții Europene a stabilit că testarea obligatorie a nivelului de alcool este necesară pentru prevenirea infracțiunilor și protecția drepturilor și libertăților altor persoane.
La fel, potrivit pct. 2 a Rezoluției (73)7 din 22 martie 1973 a Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei „atunci cînd conducătorul mijlocului de transport în timpul conducerii este suspectat de comiterea unei infracțiuni sub influența alcoolului, este necesar să fie efectuat un examen medical, iar dacă nu există contraindicații medicale, să fie efectuată și testarea sângelui.” Același punct stabilește că „nimeni nu poate să refuze sau să se sustragă de la testul respirator, sangvin sau de la examenul medical.”
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea a reținut că obligarea conducătorului mijlocului de transport de a se supune examinării medicale în vederea stabilirii stării de ebrietate nu poartă un caracter excesiv și nu aduce atingere prevederilor constituționale.
