Bună ziua! Am citit articolul dumneavoastră „Iarăși despre câini și pisici” din 26.10.2018 și am văzut ce atitudine părtinitoare ați abordat la acest capitol. Dar oare un jurnalist competent asta ar trebui să facă? Nu ar trebui să abordați imparțial un asemenea subiect?
Mai mult decât atât, în loc să promovați o atitudine umană fata de animale, ceea ce este specific unui stat civilizat și nu barbar, cum este la noi, cu otrăviri și împușcări.., dumneavoastră ironizați cu replici gen „adevărații iubitori de animale”, „fapte, nu vorbe”. Fapte nu vorbe ar trebui să întreprindeți voi, care vă prezumați a fi a patra putere în stat!
Mă număr printre acei iubitori de animale și mă deranjează când cei ca voi, care știu doar să ironizeze și să aducă acuze, îndrăznesc să afirme că iubitorii de animale nu fac de fapt nimic concret. Eu personal cheltuiesc o bună parte din salariul meu mizer pentru a hrăni, a procura medicamente pentru animalele fără adăpost din preajma blocului unde stau, pentru a-i deparazita, pentru a-i trata de bolile de piele pe care le au unele animale, deși nu sunt medic veterinar. Părinții mei, care sunt pensionari, la fel, din pensia lor infimă, adăpostesc în gospodăria lor, în măsura posibilității, multe animăluțe neajutorate, culese de pe stradă.
Și la primărie am înaintat plângeri și demersuri cu propuneri concrete pentru a întreprinde măsuri umane privind animalele fără adăpost, dar nu le pașă, pentru că cică „nu sunt bani la buget”. Pentru alte mofturi, concerte, delegații… sunt bani, iar pentru o soluție umană vizavi de animalele fără adăpost nu sunt bani.
Așa ca vă recomand să nu mai faceți aluzii de prost gust la adresa iubitorilor de animale, care și așa depun eforturi de unii singuri și din propriile venituri să facă ceva, ci să puneți și voi mâna întru ajutorarea lor, măcar cu vorba, măcar cu vreun articol de promovare a valorilor umane care ne-au mai rămas.
O zi bună!
svetic c <svetic_c@yahoo.fr>
Din partea autorului articolului:
Doamnă svetic_c, cer iertare pentru o asemenea adresare, pe care o puteți interpreta drept o ironie, dar nu v-ați prezentat, de aceea nu am altă alegere. Nu am de gând să mă justific, vă rog doar un lucru: citiți articolul încă o dată. Deși ca justificare voi spune că eu iubesc oamenii mai mult și le accept opinia, chiar dacă nu sunt de acord cu ea. Dacă o persoană crede așa, ce drept am eu să-i reproșez, s-o învinuiesc de lipsă de profesionalism, s-o învăț? Eu trebuie să o accept – acest lucru se numește toleranță. Dumneavoastră iubiți sincer animalele, eu – oamenii și acceptăm această situație ca pe o realitate obiectivă. Cu regret, dragostea noastră nu rezolvă problemele în întregime.
