Moldova e a noastră, a tuturor, dar guvernanții, al căror scop este de a dirija treburile publice fără a ascunde ceva de alegători, prin voința cărora au ajuns în funcții înalte, de fapt se conduc de altă regulă. Iată că se împlinesc trei ani, dar nu se cunoaște aproape nimic despre dispariția miliardului de dolari din băncile falimentate, din care cauză suferă toți cei de jos, căci cei de sus huzuresc fără măsură în continuare. Trei procese de judecată care, chipurile, ar fi legate de acest furt – Filat, Șor și Platon – au fost și sunt cu ușile închise, probabil, ca noi, cei care plătim guvernanții, procurorii și judecătorii, să nu știm cine totuși a pus mâna pe bani. Unii – cu câștigul, iar noi – cu paguba. Dar oare furturile se limitează numai la acel miliard? Doar în oala acoperită nimeni nu știe ce se fierbe…
