La câțiva kilometri de Ungheni, într-o casă de gospodari, mai exact în satul Florițoaia Veche, cu o curte plină de flori multicolore, până și intrarea îți este „baricadată” de flori, a crescut campionul multiplu la canoe dublu C2, Victor Mihalachi.
Dar uimirea cea mai mare ne aștepta chiar în antreu. Aici, pe pereți – doar poze de-ale lui Victor de la întreceri, lucru care te face imaginar să te afli chiar acolo, în mijlocul întrecerilor, să-i ții pumnii sportivului născut în Anenii Noi, dar crescut pe meleaguri unghenene, care de mai mulți ani reprezintă România. Trecem în salon și rămânem efectiv cu gura căscată. Doi pereți plini cu medalii și o vitrină cu trofee. Printre acestea se află și o medalie conferită de Traian Băsescu. Aveam impresia că mă aflam într-un sanctuar. Fără să vreau am rămas fără cuvinte. Cel care a luat frâiele a fost și cel care ne-a condus la casa părintească a lui Victor Mihalachi – Gheorghe Cerempei, fost profesor la școala din Florițoaia Veche, care a predat și educația fizică. „Îmi aduc aminte că m-am dus odată la Ungheni, mai exact, la lacul Delia. Era o luntre acolo, utilizată la canoe, m-am urcat și, hai, să vâslesc. Vreau să vă spun că eu știu a înota foarte bine. După câteva minute, mai exact la vreo 30 de metri de la mal, m-am trezit în apă. Am deschis aceste parenteze ca să vă imaginați câtă forță se depune atunci când faci acest sport”, descrie pe scurt cam ce reprezintă canoe fostul învățător.
Casa unde a crescut campionul Victor Mihalache 
Părinții mândri, emo-ționați și în același timp modești prind la curaj și încep a-mi povesti cum e să crești un campion. ”De fapt, niciodată nu m-am gândit că va fi sportiv, dar campion nici în cele mai tainice vise de mamă, care își privește copilul în miez de noapte. Eu mai mult îl vedeam avocat, judecător. A fost un copil foarte cuminte, poate prea serios pentru vârsta lui. Soțul, Veaceslav, care tot a făcut acest sport, și-a dorit ca el să-i continue visul. Eu categoric am fost împotrivă. Pe la vârsta de 9-10 ani a mers cu el la Ungheni, la Delia”, își deapănă amintirile mama, Liubovi.
A făcut antrenamentele la Ungheni timp de 2 ani. Antrenor a fost chiar tatăl său.
După acești 2 ani de antrenamente în condiții modeste părintele decide să-l ducă la Chișinău la școala unde a studiat și practicat și el cândva caiac-canoe, fosta școală sportivă, actualmente Liceul republican internat cu profil sportiv. „Știți, tot satul a sărit cu gura pe mine că de ce îl duc așa de mic la Chișinău, că e un elev bun, câte și mai câte, însă tata a fost de neclintit în decizia sa și cred că și el își dorea foarte mult acest lucru, pentru că a folosit o tactică mai neordinară ca să mă convingă. Țin minte că la Cetireni era deschiderea sezonului sportiv, el îmi zice: „Mamă, dacă eu câștig cocoșul la lupte, mă lași să plec la Chișinău?”. Eu am căzut de acord, pentru că el era micuț de statură și nu credeam că va câștiga acea competiție. Mare mi-a fost uimirea când a venit acasă fericit, având cocoșul sub braț. Nu am avut de ales, am pregătit bagajul”, își continuă povestea mama. Toate acestea s-au întâmplat când Victor era în clasa a VI-a. „Anume acei ani de la liceu l-au călit pe Victor”, intervine și tata în discuția noastră.
„Cătălin Chirilă (stânga)și Victor Mihalache (dreapta) medaliați cu aur la Jocurile Europene de la Minsk (Belarus) 
În 2007 câștigă prima medalie de aur pentru Republica Moldova la Campionatul Mondial pentru juniori și tot pentru țara noastră acesta mai câștigă medalia de bronz la Jocurile Europene. Tot atunci este observat de către Ivan Patzaichin, cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1968, 1972, 1980 și 1984 și triplu laureat cu argint, dar devine învățăcelul acestuia ceva mai târziu, când decide să plece în România. Astfel Victor ajunge la Galați, unde stă pe perioada de cantonament, adică 3 luni. După competiția în care a reprezentat acest oraș este luat în echipa antrenată de marele canoist român.
Canoe – „un sport constituit din mai multe sporturi”
Proba de canoe-2 poate fi considerată cea mai grea probă din lume, potrivit antrenorilor lui Victor Mihalachi, Florin Popescu și Petre Condrat. Aceștia specifică într-un interviu televizat că sportul respectiv implică mult echilibru, tactică, tehnică, forță, rezistență. Pe scurt, un sport constituit din mai multe sporturi. Aici faci alergare, mers cu bicicleta, schi fond.
Veaceslav Mihalache (stânga) împreună cu profesorul Gheorghe Cerempei (dreapta) 
Părinții lui Victor Mihalache: Liubovi și Veaceslav 
Veaceslav Mihalachi, tatăl sportivului, spune că foarte important la canoe e să te înțelegi cu membrii echipei. „În canoe trebuie să ai aceeași sincronizare, orice mică abatere poate fi „fatală”, în sensul că nu mai urci pe podium. Primul coechipier e stângaci, cel din spate e dreptaci și ține echilibrul canoe și o ia dreapta pe întreg traseul, primul dă tempoul. Ca să fii dreptaci e foarte greu, iar primul trebuie să fie ambițios, că de el depinde cât de repede va merge ambarcațiunea”, explică acesta.
Ar reveni vreodată în Moldova? Un răspuns hotărât și la unison al părinților – nu. „În primul rând, nu are condițiile necesare de a practica acest sport, apoi acolo și-a găsit coechipierul potrivit, care e foarte important, și deja a format o familie cu o tânără din România”, enumeră părinții motivele pentru care nu ar reveni în țară campionul.
O parte din vitrina cu medalii și trofee. În centru e prima medalie câștigată de Victor 
Medaliile, diplomele obținute de-a lungul carierei sportive
Ca să-mi dau seama cât de costisitor e acest sport tatăl îmi spune că o pagaie costă aproximativ 250 euro și o barcă – 2500 euro. Apropo, prima pagaie cu care a câștigat primul campionat mondial la juniori se află la Ungheni.
Soții Mihalachi mai au acasă încă doi copii. O fiică și un fecior. Mama ne spune că fiica e contabilă, așa cum a visat ea să devină, cel de-al doilea băiat încă nu știe ce va deveni, dar iubește foarte mult să lucreze la computer. La finalul discuției noastre ea conchide că soarta cumva a aranjat astfel încât copiii să le realizeze visurile.
