Secolul XXI! Un secol considerat al dezvoltării noilor tehnologii. S-a ajuns până la aceea că ducem dispute aprinse despre instalarea antenelor 5G și modul în care sunt instalate, mă refer la scenarii care mai de care mai bizare, că sunt mascate în copaci, că porumbeii sunt mesageri și câte și mai câte, până și noul tip de coronavirus se spune că ar fi apărut din cauza acestor antene 5G.
Dar, despre ceva cu adevărat serios nu discutăm, nu ne răzvrătim, nu scriem comentarii pe facebook. Mă refer la lipsa sistemului de canalizare în satele Moldovei noastre. Nu ne prea deranjează că ne mai ducem la toaleta din „fundul grădinii”, așa cum se zice, de fapt, la sat. Că ai noștri copii merg la grupul sanitar din curtea școlii. Chiar dacă majoritatea instituțiilor de învățământ din raionul Ungheni le au și în interiorul sediul, din varii motive ele nu sunt utilizate.
În schimb ne șochează și, după cum am spus și mai sus, discutăm, vorbim, mai ieșim și la marșuri, mai scriem demersuri oficiale, că vom fi vaccinați cu microcipuri, că un anume miliardar sau mai bine multimiliardar ar fi interesat de Moldova, de bătrânii care o duc de azi pe mâine, de copiii care cresc fără părinți, unii fie sunt plecați peste hotare, alții, spre regretul nostru ca nație, o duc într-o beție sistematică așa cum te-ai duce la un serviciu. Nimeni, dar absolut nimeni nu iese la marșuri pentru ca în aceste zile să beneficiem de canalizare. De demersuri oficiale către guvernare (mă refer la toate) de la populația simplă a unei localități din Moldova? Nici din acestea nu prea am auzit. Nu zic nu, că nu avem primari în satele noastre activi, care încearcă să soluționeze această problemă. Mai apare câte unul pe ici-colea care se înhamă la jugul birocrației, „stârcește” pe holurile instituțiilor statale că doar-doar se va găsi vreun funcționar care să-l asculte, să-l ajute să aducă un pic de dezvoltare în comunitatea care l-a ales, dacă are putere de voință. Dacă nu, lasă mâinile în jos, se reîntoarce în sat și începe a declama discursuri în spiritul de „Nu știu ce nu avem, dar era bine să fie”.
Presa scrie, trage semnale de alarmă referitoare la situația infrastructurii, la sărăcia lucie care o trăiesc cetățenii Republicii Moldova, mai cu seamă bătrânii și copiii. În peste 30 de ani de independență nimic esenţial nu s-a schimbat. Parcă, parcă toate partidele își fundamentează campaniile electorale cu promisiunea că prioritar pentru ei sunt protecția anume a copiilor și a bătrânilor, primii pentru că sunt viitorul țării, a doua categorie fiindcă sunt istoria vie a statului, așa cum o spun ei, cei care aspiră la fotoliul de la conducere, cu emfază, dar care de cele mai multe ori se dovedește a fi găunoasă. Și dacă nu putem să ne protejăm aceste 2 grupuri sociale, atunci e clar despre ce fel de societate suntem. Una în care copiii de azi, vor fi adulții de mâine cu grave probleme de sănătate, cu grave probleme de comunicare, cu grave probleme legate de încredere și stimă de sine. Vom continua să mai fim atât de săraci, încât votul multora dintre noi să poată fi cumpărat cu o sticlă de ulei, pentru că din alte surse nu își vor permite.
Frică mi-e că nu vaccinarea cu microcipuri și instalarea antenelor 5G e problema noastră, ci lipsa atitudinii noastre, care ar duce la schimbarea unor lucruri esențiale pentru o societate din secolul tehnologiilor.
