Unghenenii deseori sună la redacţie şi întreabă ce-i cu clădirile părăsite, care se distrug, au rămas nefinisate din oraş? Care e destinaţia lor?
Ce-i cu şantierul de lângă secţia orăşenească de poliţie, poate clădirea ar trebui s-o finiseze societatea şi să o reprofileze? Ce-i cu clădirea pustie a spitalului căii ferate, de ce nu e repartizată celor care au nevoie de locuinţe? Ce-i cu clădirile fabricii de preparate biochimice, de care nu ar mai avea nevoie nicio societate pe acţiuni, dar pământul, dacă ar fi demolate, probabil, ar prinde bine pentru a construi ceva acolo. Ce e cu edificiul cinematografului „Octombrie”, o mare parte din care e pustie, iar dacă poate fi exploatată, de ce nu e folosită, şi dacă nu e bună, de ce nu e demolată? Ce e cu clădirea veche a poştei de pe strada Alexandru cel Bun, o mare parte din care e goală, distrugându-se cu încetul, şi nu numai clădirea? Ce-i cu fostele grădiniţe de copii nr. 4 şi 8, care e soarta lor de mai departe, le aşteaptă ruinarea? Ce-i cu baia în care încă acum cinci ani se spălau pensionarii, iar acum, se zice, e pregătită de vânzare?
Deci, ce-i cu aceste clădiri? Potrivit lui Vlad Savin, arhitect şef al oraşului Ungheni, aproape toate obiectivele sunt proprietate privată sau de stat. Clădirea nefinisată de lângă poliţie aparţine Ministerului de Interne, clădirea fostului spital al căii ferate – căii ferate sau Ministerului Transporturilor, dar se vorbeşte că şi ea are un proprietar în persoana unui constructor cunoscut. Fosta fabrică de preparate biochimice, a menţionat arhitectul, în genere e un stat aparte.
Aici totul e vândut şi răsvândut de câteva ori, şi acum acolo sunt mai mulţi proprietari. În fostul bloc administrativ e ocupat numai etajul I, restul nu reuşesc să renoveze, deoarece ar lipsi interesul faţă de încăperi. Clădirile au fost cumpărate împreună cu teritoriul adiacent.
În ce priveşte clădirea veche a poştei de lângă podul de la calea ferată, acolo sunt doi proprietari – poşta şi primăria – care nu ştiu ce să facă, să o demoleze sau să o repare şi să o dea în arendă. Acolo se află oficiul societăţii Crucii Roşii. Într-o clădire separată cândva a fost o asociaţie a proprietarilor de locuinţe privatizate. Când se elabora proiectul pentru a construi centrul eparhial, chiar s-a recomandat ca o parte a teritoriului poştei să fie vândută sau transmisă eparhiei, dar propunerea propunere a rămas.
Conform unor date neverificate, acolo totul ar aparţine primăriei, care, se spune, a alocat pentru construirea oficiului în care se vor muta, din clădirea veche, lucrătorii oficiului poştal nr. 6, „triunghiul” de lângă cinematograful vechi. Locul fostei poşte, se pare, e pregătit pentru cineva, dar cine va spune acest lucru?
Cinematograful de la colţul străzilor Naţională şi Alexandru cel Bun? Potrivit arhitectului, la ultima şedinţă a consiliului orăşenesc proprietarului i s-a refuzat eliberarea autorizaţiei de comerţ şi schimbarea destinaţiei ca local de odihnă până nu va fi efectuată reparaţia. Apropo, proprietarul a prezentat avizul expertizei tehnice precum că clădirea nu e avariată – există doar unele observaţii în ce priveşte sala de spectacole – şi poate fi folosită după destinaţie sau la discreţia proprietarului. Ce-i drept, această clădire în genere nu prea o aranjează pe primărie, deoarece iese pe carosabil, dar organele puterii în genere au dreptul doar să roage să fie întreţinută clădirea şi terenul adiacent în starea cuvenită, cu toate că proprietarul e obligat să facă acest lucru.
Fosta grădiniţă nr. 4 e proprietate privată de când acolo era liceul „Basarabia”, după care a fost reprofilată. Teritoriul aparţine primăriei care a refuzat să-l vândă proprietarului, deoarece nu e clar ce va fi acolo. O altă grădiniţă – o parte a cărei nu are ferestre şi uşi – e proprietate a statului (e vorba de oficiul Casei Teritoriale Asigurări Sociale) şi primăriei – Centrul de Reabilitare şi Reintegrare a Bătrânilor şi Centrul pentru Tineri „Credo”, care, probabil, va trebui extins.
