Din nou e neliniște în regatul nostru – tot împart, împart și nu mai termină de împărțit. Acum prietenii de moarte s-au unit în jurul funcției de procuror general. E greu de spus cu ce se va termina, dar cred că va fi exprimat vot de neîncredere guvernului (din păcate, am greșit), pur și simplu, ne sperie că, în caz contrar, din nou vom avea alegeri, iar noi ne-am săturat de ele și s-ar putea să nu mergem deloc.
Ce-i drept, locuitorii satelor sunt acum mult mai îngrijorați de lipsa canalelor de televiziune cu programele lor preferate – pentru majoritatea cetățenilor raionului Ungheni doar unul este accesibil acum – Moldova 1. Dar nu ar trebui să ne mirăm, deoarece cel mai adesea la noi se iau decizii și apoi se gândesc cum să le implementeze. Chiar dacă va fi așa cum e în cazul plății certificatelor de concediu medical sau al trecerii la televiziunea digitală conform standardelor europene, nu-i nimic, oamenii rabdă.
Dar acum sunt îngrijorată de altceva. Un locuitor al unui sat a cerut ajutorul redacției. El spune că este pensionar, soția lui e țintuită la pat, el își pierde vederea, cum să trăiască de acum încolo, nu știe. Există șansa de a păstra acel procent minim de vedere, dar pentru aceasta trebuie să facă o injecție la un spital din Chișinău. În altă parte nu există nici acest medicament, nici posibilități. Procedura costă 2500 de lei, iar el, împreună cu soția, primesc o pensie cu doar câteva sute mai mare. În ianuarie, a făcut o injecție, cheltuindu-și toate economiile. Acum, din păcate, nu are.
Acest bărbat nu are nevoie nici de televiziune și nici de procuror general, de nimic, lui îi trebuie doar 2500 de lei, pe care nu are de unde să-i ia. Parcă aud cum din nou vor începe vorbele despre copiii care ar trebui să aibă grijă de părinții lor, să ajute, avându-i în vedere pe ai lor, pentru care toate drumurile sunt deschise și care nu vor trebui să-și susțină părinții vârstnici, fiindcă aceștia, la vremea potrivită, au asigurat nu numai bătrânețea lor, dar și nepoții.
În trecut, pentru oameni exista cel puțin fondul de susținere socială a populației. El oferea o anumită speranță, putea acorda asistență financiară, acum ajută doar câteva categorii concrete de cetățeni în termeni concreți. Anterior, era fondul președintelui raionului și cel puțin unora le puteau ajuta, acum nici el nu este.
Și desigur, de ce ar trebui să existe niște fonduri atunci când celor săraci le vin bani din toate părțile. Vrei – poftim ajutor social, ți-i frig – poftim ajutor pentru perioada rece, dacă 350 de lei nu-ți ajung, îți dăm 500 anul viitor, doar să trăiești și să te bucuri. Îți vom indexa pensia nu o dată pe ani, ci de două, nu tuturor, dar oricum e ceva. Ce altceva să-ți mai dăm? Vrei pensia soțului decedat, care nu a reușit să se bucure de ea? Primește-o, fie și cu anumite condiții, dar ți-o dăm. S-au făcut atâtea pentru bunăstarea cetățenilor, atâtea fanfare au cântat cu aceste prilejuri, iar lor tot nu le ajunge. Poate cineva ne spune de ce nu ajunge?
