Se spune că banul astăzi este la putere. Ai bani, ești deștept, chiar dacă nu ești, ai prieteni, chiar dacă nu sunt adevărați, ești iubit și apreciat, fie și aparent. Poți ajunge fără mare efort acolo unde nici nu ai visat. Ai bani, ai sănătate, trăiești în confort și bunăstare.
Mulți dintre noi s-ar întreba, câți bani i-ar trebui omului pentru a fi fericit, chiar dacă o vorbă spune, că banii nu aduc fericirea. Unii ar spune – atâția, încât să-și vadă visele realizate, alții ar zice – atâția, cât le-ar asigura un trai decent. Pentru a atinge acest scop mulți cetățeni de ai noștri iau calea pribegiei, muncind din greu în țări străine. Chiar dacă își ating scopul râvnit, se aleg în multe cazuri cu depresii, disperări și alte sechele dureroase. Cei care nu au asemenea posibilități, rămân să cheltuie cu socoteală bruma de bănuți adunați la fel cu mare trudă. O altă parte se alimentează cu speranțe din promisiunile făcute de cei care dețin pâinea și cuțitul.
Din toate mijloacele, banii s-au transformat în ultimul timp tot mai mult într-un scop în sine: ne domină gândurile și comportamentul, amenințând să devină singura unitate de măsură a valorilor individuale.
Dacă este adevărat că bogăția are o mare putere de seducție, legătura universului afectiv este mult mai complexă. Nu ne-ar ajunge un cont în bancă care să ne garanteze fericirea. Iar în ultima instanță, spun specialiștii, raportul pe care îl stabilește fiecare din noi cu banii reprezintă acel aspect care determină dacă suntem lacomi sau mărinimoși.
Se mai spune că dacă dorești să trăiești bine cu cineva, nu-i împrumuta bani, dacă dorești dușmani, fă acest lucru. S-ar putea ca această situație să nu fie una standardă, acolo unde este încredere și bun simț.
O regulă nescrisă a vieții mai spune că omul este văzut și apreciat atunci când are bani și un statut social bun. Atunci când nu le are pe toate acestea, este uitat sau chiar neglijat, vorba cântecului: „Când am bani și-mi este bine, toată lumea-i neam cu mine, de-s bolnav și-mi este greu, nici cel neam nu-i neamul meu”.
Am ajuns să constatăm că nu există o interdependență între bogăție și fericire. Ba mai mult, oamenii cei mai satisfăcuți de viața pe care o duc sunt tocmai cei săraci, măcar pentru faptul că-s bogați cu sufletul. Un adevăr incontestabil îl desprindem din nou din înțelepciunea populară: „Că sărac îi greu și bogat îi rău”.
Deci, să reușim să ne menținem pe linia de plutire cu puțin noroc și multă relaxare.