O mică delegație condusă de directorul Palatului de Cultură din Ungheni, Silvia Zagoreanu, a vizitat, de Sfântul Vasile, satul Crasna, o localitate din regiunea Cernăuți, Ucraina, cu o populație de circa 10000 de oameni. Potrivit explicațiilor Silviei Zagoreanu, au mers să vadă cu ochii proprii uimitoarea Malancă, care aici este atât de colorată încât ți se taie respirația. În plus, s-au întâlnit și au făcut schimb de experiență cu colegii locali, precum și cu Iurie Levcic, directorul Centrului Cultural „Bucovina” din Cernăuți, și Călin Brătianu, directorul Centrului Județean de Conservare și Promovare a Patrimoniului Suceava.
Interlocutoarea ne vorbește destul de emoțional despre ceea ce a văzut: „Despre obiceiurile de iarnă, practicate de românii din Ucraina, am auzit multe și de Sfântul Vasile, datorită Înalt Preasfinției sale Petru Musteață, episcop de Ungheni și Nisporeni, eu și o mică delegație am reușit să facem o vizită și să vedem totul. Desigur, e un spectacol impresionant. Un adevărat spectacol cu sute de actori din localitate, regia căruia a fost creată de purtătorii de folclor timp de secole. Se pare că lumea trăiește acolo cu spiritul acestei sărbători permanent, fiindcă procesul de pregătire este destul de lung, iar participarea la Malancă e foarte importantă”.
S-a constatat că structurarea lucrurilor este foarte clară, satul e împărțit în coturi (mahalale) și întrecerea e între ele. Se formează echipe, care au câțiva comandanți. Ei sunt cei care pun la cale procesul desfășurării activității. Astfel, regulile competiției țin atât de numărul participanților, cât și de varietatea măștilor, care sunt împărțite în câteva categorii: regi, țigani, jidani, urși, babe și moșnegi etc. Fiecare categorie de măști are o anumită legătură cu ceea ce s-a petrecut de-a lungul anilor în plan istoric în acea localitate. Oamenii locului au căutat să transpună prin măști, în acest obicei, figuri mai mult sau mai puțin importante, ajungând să devină acum vestiți în toată lumea.
„În aceste două zile satul e plin de turiști, curioși să vadă cu ochii lor ce se întâmplă acolo. E bine de știut că, începând cu a doua jumătate a zilei de 13 ianuarie până următoarea zi seara, în sat nu poți intra decât cu parale. Trebuie să treci aproximativ 10 vămi improvizate. Drumul e blocat de grupuri de mălăncari, care îți dau voie să treci doar dacă le plătești. Am dat în jur de 10 grivne la fiecare, de câte ori am trecut”, povestește din impresiile sale interlocutoarea.
Grupurile de Mălănci pornesc prin sat spre seară, în ajun de Sfântul Vasile și colindă gospodarii toată noaptea, intrând la casa unde sunt lumini aprinse. A doua zi la amiază ele se întâlnesc în centrul satului. Acolo își demonstrează fiecare măiestria, iar primarul satului le dă premii bănești.
Acesta e momentul culminant, pentru că felul în care sunt organizate prezentările este impresionant. Mii de oameni poți vedea pe ulițele din centrul satului, mascați de la mic la mare. Gălăgie peste tot, mereu se cântă, mereu se dansează, e ceva incredibil. Fiecare își așteaptă rândul, plasându-se la distanță una față de alta, ca să nu-ți creeze deranj.
„E o frumusețe, o atmosferă vie, impresionantă pe care e greu să o redai prin cuvinte. Spectacolul continuă și după prezentarea din centrul satului. Mălăncile colindă la cei pe care încă nu i-au vizitat. Abia spre dimineață, pe 15 ianuarie, se potolesc toți. Parcă ar fi satul mort, zicea cineva, dorm oamenii, dorm și câinii, e o liniște nemaipomenită. E un eveniment excepțional, care merită de văzut”, își încheie povestirea martora Mălăncii nemaipomenite.
