În Republica Moldova, conform ultimilor statistici ale Ministerului Sănătăţii, la evidenţa medicilor se află 220 de persoane, care suferă de autism, dintre care 170 copii cu vârstă între 0 și18 an.
În anul 2007, Organizaţia Naţiunilor Unite, a declarat Ziua Internaţională de conştientizare a autismului, care se marchează la 2 aprilie. Această zi prezintă un prilej să amintim opiniei publice, că există persoane cu tulburări din spectrul autismului şi să aducem în prim plan problemele cu care se confruntă aceste persoane, cum ar fi: diagnosticarea dificilă a copiilor din lipsa personalului pregătit, nediagnosticarea adulţilor şi gravele erori, ce deriva de aici.
Autismul este o boală caracterizată de scăderea capacităţii de a interacţiona pe plan social şi de a comunica, de comportament stereotip şi repetitiv cu simptome ce se manifestă de obicei înaintea vârstei de 3 ani. Copii cu autism nu suferă de o boală psihică, aşa cum mulţi sunt tentaţi să creadă. Ei suferă de o tulburare severă de dezvoltare, de natură neurologică, tulburare care îi închide într-o lume a lor, pe care greu o pătrundem. Se presupune că de autism suferă 67 milioane de oameni din toată lumea: în multe ţări autismul se întâlneşte mai des decât cancerul, diabetul zaharat şi SIDA. În mediu, în lume, unul din 110 copii este afectat de autism. Autismul infantil se înregistrează la 3-4 copii din 10 mii populaţie infantilă, de 4 ori mai frecvent la băieţi.
Diagnosticul de autism se precizează după 3 ani, cu toate că unele simptome se pot evdenţia şi mai devreme. La copiii până la un an lipseşte complexul de înviorare în prezenţa mamei, nu apare zâmbet la demonstrarea diferitor jucării, lipseşte simţul foamei, are dereglări de somn, exicitabilitate. După 2-3 ani, la ei apar mişcări steriotipe ca, fuga în jur, pe cerc, diferite sărituri. La ei este caracteristică privirea alături, nu privesc în ochi, iar privirea lor nu redă nimic. Autismul poate să apară în orice familie indiferent de rasă, etnie, nivel social.
Fiecare copil cu autism este unic în personalitatea şi caracterul său. De asemenea gravitatea şi cauzele bolii diferă foarte mult. În ciuda diversităţii manifestărilor bolii, unele simptome sunt prezente (în diferit grad) şi permit stabilirea unui diagnostic corect. Simptomele autismului pot fi grupate în trei categorii principale: Deprinderi sociale – copilul nu răspunde atunci când e strigat pe nume; nu se uită în ochii celui care vorbeşte; refuză să te îmbrăţişeze, pare surprins de orice sentiment; Limbaj – începe să vorbească mai târziu decât ceilalţi copii; vorbeşte pe un ton şi un ritm anormal; nu poate începe o conversaţie şi nici nu o poate dezvolta; nu percepe conţinutul vorbirii; Comportament – efectuează mişcări repetitive, cum ar fi: legănatul, rotirea sau lovirea cu mâna; poate fi neobişnuit de sensibil la lumină, sunete sau atingere.
Esenţial în tratamentul copilului cu autism este alegerea metodelor de educaţie psihologică, pedagogică, ocupaţii logopedice. Tratamentul medicamentos simptomatic e necesar sa fie indicat numai de către specialistul-psihiatru pentru copii, conform standardelor medicale. 47% din copiii cu autism pot să se recupereze atât de mult, încât să nu poată fi deosebiţi de alți copii. Obiectivul de bază al tuturor specialiştilor este adaptarea socială îndelungată a copilului autist. Educaţia unui copil cu autism necesită un angajament major din partea părinţilor.
